Tabu
LIFESTYLE

Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun de unde ești

E clar că această diversitate nu este de ieri de azi, ci s-a dezvoltat în timp, în foarte mult timp. Dar dintotdeauna, cu siguranță, hrana a fost diferită în funcție de zone geografice. Tipurile de bucătării, gastronomia lumii, obiceiurile culinare sunt acum parte importantă din cultura unui popor sau a unei zone geografice, o definesc și o alcătuiesc totodată, și vorbim despre acesetea ca despre orice fapt cultural.

În plus, alimentația mai are și efecte adiacente, astfel, de-a lungul istoriei, fiecare cultură a folosit-o și ca pe un mod de tratare a bolilor și menținere a sănătății. Egiptenii lăudau lintea, de exemplu, și credeau că are capacitatea de a lumina mintea; romanii și grecii antici foloseau adesea mierea pentru vindecarea rănilor; în China se foloseau mult fasolea și semințele germinate. După industrializare, aceste calități ale alimentelor au fost lăsate în umbră și abia de curând posibilitățile curative ale alimentelor au început să fie redescoperite.

Rafinamentul la care au ajuns astăzi, însă, anumite bucătării nu este determinat în principal de zonă. Este rezultatul unui complex întreg de elemente și are multe implicații: de exemplu, în mod cert, la anumite popoare a avut un cuvânt greu de spus religiosul, care a impus diferite interdicții și tabuuri alimentare.

Mitul sângelui albastru

Nu cred că este un mit, de fapt. Se spunea despre nobili că au sânge albastru sau despre categoriile ce aparțineau castelor superioare. Asta are legătură în primul rând cu alimentația. Doar aceste categorii sociale își permiteau o alimentație diversificată, variată și îngrijită, ceea ce influența compoziția sângelui.

Probabil că nu era albastru, dar sigur era diferit de al populațiilor sărace sau neevoluate. În Roma antică festinurile erau la mare preț și se poate vorbi de o adevărată opulență: de exemplu, se făcea tocăniță din limbi de flamingo. Astăzi nu știu câtă lume își mai permite asemenea extravaganțe.

Dar ca tipuri umane, e limpede că nunumai relieful, ci și alimentația a determinat trăsăturile raselor. Dar cum s-a trecut de la mâncarea crudă la cea gătită e o altă poveste. Oricum, există cărți de bucate datate foarte de timpuriu, iar prima cea mai veche și cea mai cunoscută este „De Re Coquinaria“ (Apicius) ce s-a păstrat din Antichitate. În ceea ce privește bucătăria Europei Antice, cele mai bogate informații ne-au rămas despre bucătăria greacă și cea romană. Cea mai renumită mâncare a vremii a rămas ciorba neagră a spartanilor, făcută din carne de porc, sare, oțet și sânge.

În Grecia, ținut arid, cu puțin teren arabil, mâncarea se procura greu, de aceea cumpătarea era socotită o virtute și, fără a disprețui plăcerile mesei, grecii prețuiau, pe vremea aceea, mai mult simplitatea, spre deosebire de opulenții romani. Abia în perioada elenistică grecii au început să devină gastronomi.

Evident, cei cu dare de mână, căci gastronomia era privilegiul claselor avute. Grecii au învățat treptat să aprecieze plăcerea meselor bogate și a conversațiilor ce le însoțeau. La ei se numeau „symposia“ un fel de întâlniri sociale cu mâncare, băutură, discuții, de unde vine termenul, azi, de simpozion.

Bucătăria indiană

Este noul trend în materie de gastronomie. Åži asta pentru că oamenii sunt din ce în ce mai mult în căutare de alimente neprocesate. Or, bucătăria indiană este cea mai naturală din acest punct de vedere. Cercetătorii din domeniu susțin că cererea de alimente neprocesate crește cu 30% în fiecare an. Aroma incredibilă a Indiei nu constă numai în parfumul de iasomie și trandafiri, ci și în aroma mâncărurilor specifice, preparate cu multe condimente.

Diversitatea mirodeniilor și parfumurilor existente în India fac din bucătăria acestei țări una extrem de savuroasă. Indienii folosesc aproximativ 20 de condimente diferite, printre care cele mai cunoscute sunt piperul, șofranul, ghimbirul, menta, coriandrul, rododendronul, chimenul și nucșoara. Masa este așezată în așa fel încât toate preparatele sunt servite în același timp.

Felurile importante de mâncare sunt așezate în mijlocul mesei, fiind înconjurate de celelalte, considerate mai puțin importante. În India reprezintă un semn al bunei educații folosirea mâinii drepte atunci când se servește masa. Indienii îmaprt alimentele în yin și yang și augrijă să mănânce echilibrat. Åži pot să vă spun că este adevărat pentru că eu, datorită unei colege, am reușit să trec, în studenție, un examen la latină, după două nopți nedormite, pentru că m-a sfătuit să mănânc imediat ceva foarte picant.

Majoritatea sunt vegetarieni, fapt ce îi face să fie mai sănătoși pentru că recurg la alimente naturale. Åži mai ales pntru că mănâncă extrem de echilibrat. Iar printre alimentele cu aport mare de nutrienți se numără oleaginoasele și semințele. Când încerc rețete exotice si salate pe bază de semințe diverse, îmi amintesc adesea de ritualurile copilăriei petrecute la țară la bunici, și îmi revine adesea în memoerie o poză foarte dragă mie: noi, copiii, mergând la câmp să adunăm floarea-soarelui și cărând apoi paleștile imense; sau maldărele de semințe de dovleac pe care le puneam la uscat la soare și apoi ronțăiam de ne usturau limbile până la asfințit, stând la povești.

Cred că am mâncat cantități industriale ani la rând. Azi se găsesc în supermarketuri frumos ambalate și-mi cumpăr adesea mai mult de dragul amintirilor frumoase decât din grija de a mânca sănătos. Dar despre obiceiurile culinare atipice ale românilor, cu altă ocazie.

Semințe de dovleac dulci-condimentate:
 6 linguri zahăr brun
1 linguriță scorțișoară, măcinată mare
½ linguriță ghimbir, măcinat mare
1 vârf de cuțit nucșoară rasă
1 ou, mare
2 cești mieji de semințe de dovleac

Se preîncălzește cuptorul la 170ËšC Se amestecă zahărul și condimentele într-un castron. Se bate albușul de ou, se adaugă în el semințele de dovleac și apoi amestecul de zahăr și condimente. Se mixează pentru ca semințele să se acopere bine. Se pune amestecul într-un singur strat pe o tavă și se introduce la cuptor 15 minute, după care se amestecă. Se continuă coacerea încă 10-15 minute până când se usucă. Astfel preparate, se pot păstra circa o săptămână la temperatura camerei.

ARTICOLE SIMILARE

O nouă nuntă în familia regală britanică. Mireasa: nepoata reginei, prințesa Eugenie

Andreea Damian

Un ou a depășit-o pe Kylie Jenner la numărul de aprecieri pe Instagram. Cum a reacționat vedeta

Andreea Damian

Colette este cel mai recent film despre cum bărbații și-au asumat pe nedrept munca femeilor

realitatea

Reteta de toamna – Pumpkin Spice Latte

realitatea

În 1973, un calculator MIT a prezis sfârșitul civilizației. Până acum, a avut dreptate

Dora Constantinovici

Băuturile energizante nu sunt bune pentru antrenamentele de la sală

realitatea

Scrie un comentariu