Keira Knightley joacă rolul scriitoarei a cărei lucrare a fost publicată sub numele soțului său. Ea este doar una dintre numeroasele femei rămase de cele mai multe ori anonime ale căror povești adevărate despre cum li s-a furat viața sunt spuse de Hollywood.
Knightley joacă rolul autoarei Sidonie-Gabrielle Colette. În noul film al lui Westmoreland, Colette, marea scriitoare, îi dă un avertisment voalat soțului său Willy: “Mâna care ține stiloul scrie istoria”. Dar în acea perioadă, deși ea a scris seria de romane de succes Claudine, Colette nu a avut parte de faima și recunoașterea cititorilor, ci Willy (jucat de Dominic West). El a publicat cărțile scrise de soția sa sub numele său pentru a-și păstra reputația de scriitor prolific.
Însă un lucrur e sigur, Colette a fost cea a cărei mâini a ținut stiloul și care în cele din urmă și-a recâștigat controlul asupra propriei sale povești. Deși povestea din seria de romane Claudine seamănă perfect cu copilăria prin care a trecut Colette în Burgundia, doar după moartea lui Willy în 1931, la 31 de ani de la publicarea primei cărți, Colette s-a prezentat în instanță pentru a confirma că ea este autorul unic și că numele său a fost eliminat de pe coperțile cărților sale. În acel moment ei deja divorțaseră de mai bine de 20 de ani, iar Colette publicase deja cea mai cunoscută lucrare a sa – Gigi, care a inspirat filmul premiat cu Oscarul în 1958.
Povestea lui Colette nu este unică. Istoria este plină de femei care au văzut realizările lor revendicate de bărbații din jurul lor. De fapt, fenomenul este atât de obișnuit în lumea științei încât termenul “efect Matilda” a fost inventat pentru a-l descrie, fiind denumit astfel după Matilda Joslyn Gage, care a descris mai întâi fenomenul în eseul ei din 1870 “Femeia ca inventator”. Când Frankenstein al lui Mary Shelley a fost inițial publicată anonim, mulți au presupus că autorul era soțul ei, poetul Percy Shelley, care a scris prefața. Cât de multe dintre ideile lui F Scott Fitzgerald erau de fapt ale soției sale Zelda, de asemenea, a fost un subiect mult timp disputat.
Cinema, totuși, își asumă un nou rol în asigurarea faptului că poveștile lor nu se estompează în obscuritate. În timp ce împingea Hollywood-ul să se angajeze să povestească despre povestirile femeilor a fost ca și cum ai încerca să convingi o vacă de un set de scări, a existat un interes notabil în utilizarea ecranului de argint pentru a pune în aplicare o justiție retrospectivă: să revede povestirile femeilor care au fost jefuiți de momentul lor de glorie și de a le recenta ca eroi ai poveștilor lor. Nu toți aveau noroc ca Colette să aibă ultimul cuvânt despre propriile realizări. Mai există apoi Margaret Keane, subiectul filmului lui Tim Burton din 2014 Big Eyes. Jucat de Amy Adams, care a câștigat Globul de Aur pentru rol, povestea lui Keane începe de asemenea cu un soț care își pune numele pe munca soției. În timp ce Willy a convins-o pe Colette să lucreze pentru el, Walter Keane nici măcar nu a cerut permisiunea lui Margaret.
Au mai existat foarte multe ale femei marginalizate de istorie. Există Hedy Lamarr, actrița de la Hollywood care a trăit o viață secretă ca inventator și nu a fost niciodată creditată pentru că a pus bazele Wi-Fi și Bluetooth. Ea a fost subiectul unui documentar anul trecut, intitulat Bombshell. Lista continuă: o avem pe Margaret Knight, inventatorul mașinii pentru pungi de hârtie, al cărei brevet a fost furat de un bărbat; Lise Meitner, a cărei activitate împreună cu Otto Hahn a dus spre descoperirea erei nucleare, dar a fost omisă din lucrarea care i-a adus lui Hahn un Premiu Nobel, sau Alice Guy-Blaché, prima femeie regizor și un pionier în cinematografie care a creat mai mult de 1.000 de filme pentru Léon Gaumont doar pentru a descoperi că acesta a șters-o ulterior din istoria companiei sale. Prin relatarea povestilor lor, avem puterea de a anula aceste nedreptăți.