E vechi de când lumea și abia așteptăm să ne fie oferit. Să fie oare așa? În plus, o facem pentru motivele cele bune? Inelul, semnificând logodna și intenția de alianță între două familii, a fost introdus de Papa Inocențiu în secolul al XIII-lea, odată cu impunerea unei perioade mai lungi de logodnă. Tot atunci pietrele prețioase de la inele erau rezervate aristocrației, restul oamenilor se mulțumeau cu inele din metal mai mult sau mai puțin prețios.
Designul în sine al inelului este grăitor pentru simbolistica sa. În Evul Mediu, când alianța familială conta mai mult decât cea nucleară, se foloseau șase tipuri de pietre diferite pentru același inel, pietrele de naștere ale părinților – patru în total –, respectiv ale celor doi viitori soți. Importanța familiei extinse a scăzut odată cu numărul pietrelor. Acum este numai una, de obicei diamant, iar alegerea lui dintre multele pietre prețioase este rezultatul unei inspirate campanii intitulate „A Diamond is Forever“. Dar CE este pentru totdeauna, în afara diamantului?
Logodna sperăm că nu; ideea este, de fapt, să nu se prelungească prea mult. Când Heracle l-a eliberat pe Prometeus din lanțurile care îl țintuiau de stâncă, el era în fața unei dileme. Zeus îl înlănțuise pe Prometeus prin jurământ pentru eternitate. Heracle nu putea încălca jurământul lui Zeus, așa că a confecționat un inel în care a montat o bucățică din stâncă. Legenda (și designul) spune totul: un inel de logodnă înlănțuiește pe veci. Atunci de ce îl poartă DOAR femeile?
Åži de ce încercarea de a introduce inel de logodnă pentru bărbați a eșuat la începutul secolului al XX-lea? Poate că designul inelului va trebui schimbat, pentru că el nu mai corespunde designului familiei contemporane.