Aproape peste tot se vorbeste astazi despre lumea virtuala si retelele de socializare, aduse la pachet de accesul la Internet. Putini sunt insa cei care inteleg ca aceasta virtualitate pe care omul o cunoaste de cativa ani buni este dependenta secolului nostru.
Atractie -> dependenta
Retelele de socializare precum Facebook-ul, Instagram-ul sau Twitter-ul atrag. De ce? Fiindca sunt o modalitate foarte accesibila de a ne alunga plictiseala, de a ne conecta cu intreaga lume sau de a afla cele mai recente stiri.
Problema atractiei apare atunci cand aceasta incepe sa devina lipsita de limite; adica atunci cand, oricat am vrea, parca nu mai putem sa spunem “stop”. In ciuda faptului ca ne impunem sa nu o facem asa des, intram zilnic, de cateva ori pe Instagram, ca sa vedem ce fotografii a mai postat lumea, pentru ca simtim o atractie fata de acest lucru. De fapt, nu e vorba de atractie, ci de ideea ca nu putem sa respectam ceea ce ne-am impus. Dintr-odata, nu mai cunoastem limitele, iar atractia se dezvolta spre dependenta.
Putem controla dependenta?
Discutabil. Probabil depinde de fiecare om in parte, de vointa si motivatia fiecaruia.
Unii dintre noi au o vointa de fier si sunt in stare sa faca un mare efort, pentru a-si atinge scopul, si anume acela de a controla dependenta. De exemplu, daca isi propun sa nu mai verifice Facebook-ul decat de doua ori astazi, pot face asta, caci, in caz contrar, se dezamagesc pe ei insisi si isi calca in picioare propriul scop. Aceia care reusesc sa se stapaneasca, cum ar veni, sunt indivizii in cazul carora ratiunea invinge partea emotionala, de care se leaga placerile. Caci, pana la urma, suntem dependenti de platformele de socializare, pentru ca ne creeaza si placere.
Totusi, daca reusim sa controlam dependenta, credeti ca o mai putem numi astfel? Mai este dependenta acea stare care nu ne mai controleaza, ci pe care o controlam noi? Sau “a controla dependenta” este echivalent cu “a anihila dependenta”?
Intre timp, am face bine sa nu uitam ca cea mai frumoasa parte a vietii noastre nu este nicidecum cea virtuala, ci cea reala, in care putem sa simtim oamenii din jur, in care putem sa radem zgomotos, sa citim in timp ce bem ceai. Dependenta secolului XXI nu s-ar fi nascut, daca oamenii nu ar fi incercat sa uite de toate “micile miracole” care ni se intampla zilnic. Si poate mai avem o sansa de a o invinge, daca incepem sa ne amintim de ele.
Vezi si:
https://www.tabu.ro/discriminare-rasiala-exista-rase-superioare/
https://www.tabu.ro/afla-tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-fenomenul-bullying-cibernetic/
https://www.tabu.ro/top-7-argumente-pro-si-contra-facebook/