Home > Agenda > Madeleine Peyroux – Filozofie de viață

Madeleine Peyroux – Filozofie de viață

Are una dintre cele mai surprinzătoare voci din lumea jazz-ului, iar adesea e comparată cu Billie Holiday. Deși e foarte apreciată la nivel internațional, Peyroux, apare foarte rar în emsiuni de televiziune și nu prea acordă interviuri. E recunoscută pentru faptul că poți vorbi cu ea doar în perioada de promovare a albumului. Cel de-al patrulea disc al său, „Bare Bones“, a fost lansat în luna martie. În exclusivitate pentru Tabu, Madeleine vorbește despre cum și-a compus cåntecele și cum a lucrat cu trupa pentru acest album.

Toată lumea îmi cere să descriu noul meu album. Dar e greu de descris sunetul. Cred că mai degrabă trebuie să ascultăm, nu să vorbim. E important să-l experimentezi, să-l trăiești singur. Ne-am distrat mult cåntånd aceste melodii, trupa era plină de energie și a fost o atmosferă foarte veselă, dar versurile și cåntecele sunt foarte liniștitoare și te îndeamnă la meditație. E ca și cum ai sta de vorbă cu tine. Așa că îmi e greu să spun că albumul acesta e ca o conversație pe care o porți în capul tău, dar cam pe aici e atmosfera.
Trupa e extraordinară. Vinnie Coliuta la baterie, care e recunoscut pentru că nu e egalat de nimeni în ceea ce poate să facă cu un set de tobe. Un fundal sonor incredibil de frumos. Apoi e Larry Klein care e producătorul, dar cântă și la bass, așa că el a fost cel care ne-a împins limitele. Sunt sigură că o să ia această remarcă drept un compliment. La chitară, Dean Parks e foarte versatil și poate cånta la mai multe instrumente. Am experimentat cu o harpă din nichel, care e apropiată de instrumentele medievale. Un instrument cu corzi care sună un pic ca un contrabas.
Bare Bones, care dă și titlul albumului, este primul cåntec pe care l-am scris vreodată. Åži e parte din toate muzicile și versurile, toate poveștile din spatele melodiilor pe care le-am cåntat. A trebuit să prioritizez toate aceste imagini, toată experiența mea, pentru că, inițial, vroiam ca Bare Bones să cuprindă tot. Apoi mi-am amintit de o perioadă importantă din viața mea, acum cåțiva ani, cånd am început, de fapt, să scriu acest cåntec. În cele din urmă s-a dovedit a fi unul dintre cele mai dificile cåntece de scris pentru că mă pierdeam în prea multe metafore. Acum, cånd mă uit la rezultatul final cred că vorbește despre cum trebuie să ne trăim viața fără să ne pese de mijloacele materiale.
Suntem într-o perioadă de tranziție cu toate aceste schimbări generate de evoluția tehnologiei. Apoi, noi în Statele Unite am trăit în acest an o perioadă foarte specială, cu noile alegeri. Ne-am făcut timp să ne uităm la micile detalii care au ajutat la schimbare; ne-am interesat de mediu, am fost atenți la schimbările economice. Albumul acesta e parte din procesul nostru de maturizare și e felul meu de a explora o filozofie de viață. Åži dacă încerc să rezum, pot spune că Bare Bones e gåndit ca un indiciu despre ce ar putea să fie o filozofie de viață. Incluzånd religia și spiritualitatea, dar și soluțiile practice la problemele cu care ne confruntăm. Unul dintre cåntecele mele preferate, „You Can’t Do Me”, a rezultat după o distracție între prieteni. Eram cu Larry Klein și Walter Becker. Walter e cel care a scris versurile cåntecului și e unul dintre eroii mei cånd vine vorba de poezie, așa că implicarea a fost totală pentru toată lumea, chiar dacă el a avut ultimul cuvånt. Melodia a fost creată plecånd de la versurile lui Walter care făceau trimitere la un poem al lui T.S. Elliot în care spune „ar fi trebuit să fiu o pereche de gheare zdrențuite”. La început n-am recunoscut poezia, dar versul în sine m-a făcut să spun: „waaau, trebuie să stai cåțiva ani să te gåndești la asta”. Era perfect construit. Apoi m-am ambalat imaginåndu-mi cum ar fi să rostesc eu versul acesta. Iubesc modul în care a fost scris acest cåntec, un pic relaxat, un pic amuzant, dar în același timp într-un fel în care-ți merge ușor la inimă. Åži mai e și semnătura lui Walter Becker. Are o strălucire pozitivă aparte. Cåntecul e despre cum oamenii se lovesc unii de alții, coboråndu-i sau înălțåndu-i pe ceilalți. Åži despre cum se despart apoi din întålnire, scuturåndu-se ca de praf.

Articole asemanatoare
Pascal Bruckner despre colonialism, rasism, multiculturalism și mai 1968 – INTERVIU
Partenere de nunta pentru MIKE si DAVE – interviu Anna Kendrick
Interviu AMI: “Muzica ma echilibreaza si ma mentine intr-o forma buna”
Interviu Liviu Teodorescu: “Am castigat mai mult decat victoria in sine”

Loading...

Comenteaza acest articol

Madeleine Peyroux – Filozofie de viață

by realitatea   3 min
0