Paris, 1903. Inginerul Gustave Eiffel este neliniștit. În ciuda realizărilor tehnice remarcabile, celebrul său turn metalic este amenințat cu demolarea.
Construit cu ocazia Expoziției Universale din 1889, Turnul Eiffel urma să fie demontat douăzeci de ani mai târziu. În epocă, se zvonea că Primăria Parisului încerca să recupereze spațiul pe care este și astăzi amplasată „Dama de Fier” pentru a amenaja o grădină publică.
Gustave și-a dorit cu tot dinadinsul să-și salveze creația de la pieire, însă, pe măsură ce timpul se scurgea, el nu putea găsi nici o soluție viabilă. În accepțiunea lui Eiffel, turnul nu ar fi trebuit să atragă doar turiștii, ci să aibă și o utilitate științifică, ce i-ar fi garantat perenitatea.
Cu această idee în minte, inginerul a început să se intereseze, în special, de emisia de unde electro-magnetice. De la apariția telegrafului fără fir și până la descoperirea unor noi aparate de receptare și transmitere mai performante, Eiffel a experimentat aproape tot fără prea mare succes.
Timpul îl presa, „ziua scadenței” se apropia cu pași repezi, iar Eiffel cauta neobosit argumentul care ar fi convins autoritățile locale să păstreze definitiv turnul său în inima Parisului.
La un moment dat, a întâlnit un tânăr cercetător, Gustave Ferrié, care se afla într-o fază incipientă de lucru la o invenție revoluționară: radioul.
Cu o înălțime de 300 de metri, turnul lui Eiffel ar fi putut deveni locul ideal pentru a monta o antenă fixă, venind, astfel, în ajutorul cercetărilor întreprinse de Ferrié. Acesta din urmă a înțeles mare avantaj oferit de Eiffel și a acceptat imediat propunerea, instalându-și laboratorul la baza turnului.
La scurtă vreme, experimentul a dat și roade. În 1908, a fost posibilă emiterea unor unde radio pe o distanță de 6000km, iar Turnul Eiffel și-a recapătat relevanța.
Mai mult decât atât, creatorul său a obținut și o prelungire a concesiei pentru o durată de 70 de ani. Grație undelor, Turnul Eiffel, devenit astăzi simbolul Parisului, a fost salvat de la distrugere.
