Home > Agenda > Stări

Peste toate aceste mesaje vocea Yolandei care cântă “you can free the world you can free my mind“ după care intră 3D “I was lookin’ back to see if you were lookin’ back at me” Massive Attack a dinamitat orice idee despre sunet. L-au făcut exact cum au dorit, l-au fluidizat, l-au contorsionat, l-au rigidizat, a fost cald, brutal, enervant. O lecție măreață.

Am mers la concert pentru a face comparație. Văzusem Iron Maiden fără Bruce, la Polivalentă, un show slăbuț, cu sunet de 2 lei. Lucrurile s-au schimbat aici. Maiden fără Bruce este ca bicicleta fără pedale, mașina fără aer condiționat la 35 de grade, ceasul fără limbi și exemplele pot continua. Iron Maiden a făcut un mare cadou iubitorilor de heavy metal, am văzut o mașină de ritm, care ne-a dus într-un timp când singura grijă era faptul că au intrat în Top 40 în UK.

Merg la Koop. Unde totul mi s-a părut perfect. Chiar și aroganța unuia dintre membrii Koop. Instrumentiști mișto, puși bine în valoare, voce super ok, o înlănțuire firească a pieselor. Mega surpriza momentului In A Heartbeat, chiar dacă nu a fost cu Terry Callier. Åži măcar pentru atat Koop merită toți banii. Sala Palatului plină ochi. De snobi?

Åži a început… alt concert după bis. Unul cum nu am mai auzit în viața mea. Sunet greu, așezat, depresiv, rock 100% și o intensitate a trăirilor inimaginabilă. Suspendat în cele două cabluri de la microfoane Tricky s-a tânguit, a oftat, a vorbit, a țipat. Pasajele dure au alternat cu cele calme, de planare. Punctul culminant a fost atins la preluarea Motorhead, Ace Of Spades. Cântată de Francesca și dirijată de Tricky, piesa s-a transformat într-un protest spontan. Tot Sala Palatului, câteva zile mai târziu. Tensiune împinsă la extrem. Tricky a fost scos (literalmente) din priză.

Psapp reușește să se strecoare printre genuri muzicale, jonglează cu umor undeva în zona electro-indie-pop-jazz-folk și sfârșește prin a fi originală. Pentru că Psapp cântă de rupe/curge/sparge/pisicește locul. O mică și scurtă dezamăgire, nu au cântat Cozy In The Rocket. Tratată regește cu un kebab enorm de pe Calea Floreasca.

Pentru anul ăsta vom încerca alte stări. Gogol Bordello, Kraftwerk, Placebo, toate întâmplate până acum. Vom continua cu Duffy, The Killers, Moby, Franz Ferdinad, Santana. Cutremur interior la nopțile suedezilor, Jay Jay Joahanson și Jose Gonzales. Puțin mai la nord, la Tg Mures, Prodigy și Nine Inch Nails. Iar veștile bune sunt convins că vor mai urma. Pentru amatorii de muzică următorul anunț pare cel mai plauzibil: “Pierdut criză. O declar nulă”. Să ne bucurăm, deci.


Articole asemanatoare
Jane Birkin în premieră în România, într-un concert dedicat lui Serge Gainsbourg
Cum m-a enervat Sinead O-™Connor
Alexandrina Hristov: Iubire, cer, nori și culori

Comenteaza acest articol

Stări

by admin   2 min
0