Desi 3D, asteptarile privind Tron la intrarea in sala IMAX erau cat se poate de mici si storcite. Storcite de experienta anterioara si de cele cateva articole citite (a nu se mai repeta inainte de alt film !) si capabile sa reduca Tron Legacy la o gramada de efecte nespeciale.
Secventa de inceput a incalcat in cateva secunde toate promisiunile facute de critica simandicoasa si de jenantul blockbusterelor vizionate anterior – un cadru 3D bine gandit rastoarna standardele unei sali de cinema si Tron Legacy incepe cu un astfel de cadru. Senzatia de cadere, de abis, de intrare in film este plenara – m-am uitat in jur dupa, pentru a fi sigur ca nu am cazut de pe scaun. Toata lumea era in stare de wow !
Dupa un dus rece si unul cald, viata si-a urmat, ca intotdeauna, cursul normal. Un film Disney presupune un erou bine facut, capabil sa-si vorbeasca siesi cu voce groasa si nejenata de nimeni, expert in acrobatii motocicliste, mers batait de campion si folosit de telefoane Nokia (plan detaliu telefon, ca poate mai vor si altii), tot numai creier articulat, fata de carton si constitutie robusta. Neajutat in niciun fel de dialog – poate cel mai prost lucru din tot filmul – Garrett Hedlund este la fel de expresiv si viu ca un perete de rigips.
Cine este personajul lui Hedlund ? Sam Flynn, definit pe langa atributele mai sus mentionate de faptul ca tatal sau este Jeff Bridges. Cine este Jeff Bridges ? In Tron Jeff Bridges este : 1. Kevin Flynn, programator de geniu disparut misterios 2. Clu, program, echivalentul lui Flynn in lumea virtuala creata de acesta 3. Personajul principal al filmului initial, din 1982, a carui continuare Legacy este 4. Garantia ca Tron : Legacy are macar putina substanta pe langa efectele 3D.
Povestea filmului se rezuma la o fraza : nemultumit de felul in care compania tatalui sau evolueaza si inca disperat sa inteleaga disparitia acestuia din urma cu multi, multi ani, Sam Flynn intra in The Grid / Reteaua – creata tot de tatal sau – unde, spre uimirea sa, lucrurile nu stau nici ele prea roz. O legenda a personajelor din Retea este oferita chiar de catre tatal Flynn, intr-un flashback natural ca si tenul digital si fara de rid al sexagenarului Jeff Bridges. Dincolo de soliditatea chestionabila a scenariului, analogiile cu teme si elemente religioase (tatal, lumea pe care acesta o creaza, fiul, sfantul duh, Anticristul, diavolul… a se consulta Biblia) pot increti ceva frunti si cel putin la nivel superficial oferi o ocazie de discutie mai serioasa decat « ce misto a fost mersul ala motocicleta ! ».
Ce tine de mers cu motocicleta si in general de viteza, Tron livreaza bine si fara efort. Gaselnita luminii de neon si a definirii lumii virtuale cu ajutorul unor linii fosforescente este simpla si eficienta. Forma se vede epurata de masa, ceea ce, tinand cont de subiect si zona actiunii, se dovedeste iarasi destept. Avantajul lui Legacy fata de prequel este ca acum tehnica permite ridicarea imaginii la nivelul ideii.
Daca vizual filmul ajunge sa nu dea kix prea des ( personajul Zuse este un kix jenant cap-coada iar secventa mesei post reintalnirea tata-fiu se abate de la regula simplitatii si esueaza in kitsch-ul mesei virtuale cu cristale si purcel de lapte fara mar in gura) la nivel de coloana sonora se atinge de multe ori perfectiunea. Nu stiu cine a avut ideea sa le ceara celor de la Daft Punk acest lucru, dar meritul este urias. Oricat de bine ar arata Tron Legacy, muzica reuseste sa fie aproape mereu cu un nivel mai sus. Atat de sus cateodata incat, oricat de rapid montajul sau interesant unghiul, vizualul pare sa treneze. Poate si din cauza saraciei la nivel de personaj.
Astfel, in Tron Legacy singurul care are riduri si deci o istorie este Jeff Bridges (doar in varianta originala, de Kevin Flynn cel din prezent). Si cat de mult inseamna un rid si capacitatea de a te abate de la perfectiune ! Pumnul dat de acesta programului pe care nu il poate reconfigura – pe modelul relationarii cu televizorul cu purici si butoane inutile – valoreaza aur intr-un film unde totul e prea curat, prea estetic, prea mort. Din pacate Tron Legacy va fi tinut minte cel mai probabil pentru elementele sale tehnice si mai putin pentru ceea ce face un film cu adevarat valoros. Noul Tron este ca un tanar sprintar pe dinafara dar cu spiritul defunct si cam tot pe dinafara.