Încă păstrez pe piele atingerea mării și în nări mirosul inconfundabil al nisipului. Închid ochii și mă imaginez stând la o măsuță dintr-o cafenea de pe malul Mediteranei, cu un espresso ristretto în față, privind spectacolul străzii și adulmecând aromele amestecate ale verii. De undeva se aude „Una Notte a Napoli” cântată de Pink Martini. Sunt la Positano, dar ce contează? Italia are aceeași aromă oriunde. De asta am pe noptieră Eau d’Italie, ca atunci când îmi este dor, să întind doar mâna și să pornesc într-o călătorie virtuală a senzațiilor.
Articolul anterior
Articolul următor