Tabu
CULTURE

Fanny Ardant debutează ca regizoare în România

Aflată la a doua vizită în România pe motive de preproducție, Fanny Ardant a dorit să își prezinte proiectul câtorva critici de film români, ea fiind de părere că „adevăratele conversații le ai cu jurnaliștii“. Așa că și-a povestit lungmetrajul „Cendre et sang“ – la care coproducătorul român este Tudor Giurgiu (Libra Film) – de la scrierea scenariului până la casting.

Ideea pentru acest film, care va reprezenta totodată debutul ei regizoral, i-a venit în timp ce citea un eseu de Ismail Kadare, „Eschil sau marele perdant“, în care autorul susținea că în Balcani nimic nu s-a schimbat din zilele „Orestiei“, lectură care a împins-o să scrie o poveste. De aici totul s-a petrecut „în ciuda ei“, explică Ardant: a primit susținerea statului, s-a găsit un producător, Paulo Branco, „un aventurier“ specializat în filme de nișă; „tot el a produs pelicula Valeriei Bruni-Tedeschi, așa că poate are o slăbiciune pentru filmele realizate de actori“, precizează Ardant.

 „Povestea mea nu se putea filma la Paris, trebuia să o duc într-o țară străină. Åži nici nu se putea face cu actori francezi. Îmi trebuia o generație tânără care să aibă ceva animalic în ea. M-am gândit la Grecia, la Albania, dar m-am oprit la România: filmasem aici «Callas Forever», plus că există o tradiție cinematografică autentică în ceea ce privește studiourile, artizanatul, tehnicienii, actorii“, crede proaspăta regizoare.

În plus, ea își dorea pentru „Cendre et sang“ tineri interpreți necunoscuți, de dragul plauzibilității și al legitimității: „Le dai roluri lui Gerard Depardieu, Jeanne Moreau și, gata, nimeni nu te mai crede!“. „Am nevoie de pământ, de aer, de peisajul rural, cu casele și drumurile lui. N-am vrut să definesc epoca, dimpotrivă, vreau să îi scap, s-o stilizez. N-am vrut modernitate sau urban. Åži cred că am găsit ce doream în împrejurimile Brașovului, peisaje foarte puternice, pentru că acest film este și un cânt închinat naturii“, detaliază Ardant efectele primelor două expediții de preproducție.

„Povestea se întinde pe trei generații: bătrânii, maturii și tinerii. Trei tineri și mamele lor, toți emigranți în Franța, revin în țară pentru nunta unei verișoare. De aici lucrurile se încurcă…“, lansează un teaser Ardant. „Firește, am visat să joc eu rolul principal, doar sunt actriță, asta ne dorim toate. Însă am ales-o pe interpreta israeliană Ronit Elkabetz, ea e și regizoare. Arată atemporal, însă oarecum româncă: pielea albă, părul lung negru. Poate juca și o femeie pe care nu vrei s-o calci pe bătături, dar are și o latură ludică.

Acum fac castingul pentru a găsi tinerii actori români care să aibă accentul necesar: autohton, dar să pară și că au locuit în Marsilia. Chiar și cei care nu știu franceza prind extrem de repede muzicalitatea limbii“, subliniază actrița. Ea va reveni în România la sfârșitul lui iulie pentru a finaliza preproducția și castingul, iar, în cel mai fericit caz, filmările vor începe în septembrie pentru că „am nevoie de lumină de vară și la voi iarna vine repede, nu-i așa?“, se interesează actrița. Ardant și-a ales deja și directorul de imagine: Vivi Drăgan Vasile.

Două filme care au entuziasmat-o i-au determinat alegerea: „Filantropica“ și „Moromeții“, a fost frapată nu doar de lumină, ci și de compoziția cadrului și de „cum filma cerul, copacii“, elemente care se conformau cu ce își dorește în lungmetrajul ei. „Nu vreau un documentar, ci un film liric, vreau să spun această poveste prin intermediul dragostei pentru pământ, cel care ne hrănește, cel pentru care suntem gata să murim“, explică Ardant.

„L-am văzut la un casting pe Răzvan Vasilescu, a fost suficient să se uite în ochii noștri și am realizat că înțelesese tot, nu era nevoie de tot dialogul pe care îl scrisesem inițial. În faza de acum, scenariul conține schimburi de replici, însă acestea sunt lapidare“, povestește actrița, precizând că, „dacă Branco m-ar fi lăsat, aș fi făcut filmul alb-negru…“.

Ea nu e tocmai la prima tentativă de regie: inițial trebuia să regizeze un fragment din „Paris, je t’aime“, dar acest proiect nu s-a realizat. În schimb, a pus în scenă o operetă. Pentru acest lungmetraj, Ardant și le-ar dori în distribuție pe Olga Tudorache și pe Oana Pellea. Îi place foarte mult faptul că actorii români au multă experiență în teatru. La casting le cere să joace scenele întâi în română; nu înțelege limba, dar susține că înțelege ceea ce vor ei să comunice: „ajung la casting, nu știu nici măcar tot scenariul, doar câteva pagini, dar au instinctul potrivit, se prind imediat“.

„Am nevoie de tineri de 20 de ani, cu scântei în ochi, furioși“, definește Ardant profilul interpreților pe care îi caută pentru „Cendre et sang“. Din filmografia românească recentă, actrița a văzut „4, 3, 2“, însă au impresionat-o cu adevărat „Ryna“ și „A fost sau n-a fost?“ („Foarte amuzant, însă cu un subiect foarte grav, am admirat planurile fixe, spuneau tot“) și s-a arătat interesată să vadă „Nunta mută“.

Ardant și-a adus aminte cu nostalgie de zilele în care filma cu Franco Zeffirelli la „Callas Forever“: regizorul a luat în Italia mulți câini vagabonzi, cărora le-a găsit stăpân de unul singur. Actrița și-a mai declarat adeziunea față de vinul roșu românesc și față de savoarea lui.

Citeste articolul semnat de Alexandra Olivotto pe Cotidianul.ro

ARTICOLE SIMILARE

Sărbătoritul zilei de 4 noiembrie

realitatea

De Crăciun, românii își amintesc de execuția unui dictator. Rănile deschise ale Revoluției din 1989

Andreea Damian

TABU a avut dreptate! Cum a castigat TIBERIU ALBU la Vocea Romaniei

realitatea

POT și iarna, POT mereu | Art-terapie și educație prin cultură pentru copii și tineri instituționalizați

Andreea Damian

Incendii Australia: focul de artificii a continuat, în ciuda apelurilor de a fi anulat

realitatea

În iunie Cotidianul îți aduce clasicii & literatura XXX

realitatea

Scrie un comentariu