În România, numeroase femei au fost deja victime ale hărțuirii sexuale în spațiile publice, dar doar un mic procent dintre ele spun că au fost ajutate. Anne-Cécile Mailfert, președintele Fundației pentru Femei din Franța, împărtășește câteva sfaturi pentru a permite martorilor să intervină fără riscuri.
În ciuda pandemiei de Covid-19, hărțuirea pe stradă nu a dispărut. Cele mai recente rezultate ale unui studiu internațional realizat de L’Oréal Paris în colaborare cu Ipsos privind hărțuirea sexuală în spațiile publice în ianuarie 2021, arată că acest flagel rămâne de actualitate. De la începutul crizei sanitare, una din cinci femei a declarat că a fost victima hărțuirii sexuale. Această cifră se ridică la una din trei femei sub 35 de ani. Sub 50% spun că se simt mai puțin în siguranță în spațiile publice și 71% dintre ele evită anumite locuri.
Hărțuirea stradală este un act public. De cele mai multe ori, sunt martori, dar în 80% din cazuri nu reacţionează. Acțiunea lor poate fi însă decisivă atât pentru a preveni situația, înainte ca hărțuirea să devină opresivă, cât și ulterior, pentru ca victima să nu se simtă singură, ci înconjurată și întărită de prezența unui martor, spune Anne-Cécile Mailfert, potrivit Elle.
Când intervii dacă vezi ceva suspect?
Pentru a putea reacționa, trebuie mai întâi să reușim să identificăm hărțuirea stradală. Trebuie să fim atenți la comportamentul victimei. În timpul hărțuirii stradale, recunoaștem rapid când o femeie se află într-o poziție inconfortabilă: se încordează, se retrage, începe să-și lase ochii în jos, să-și tragă fusta, caută ceva cu privirea, privește insistent către oameni, în jurul ei. Dacă ea trimite aceste semnale, înseamnă că este enervată.
Când asistăm la astfel de situații, de foarte multe ori, chiar dacă am vrea să acționăm, rămânem blocați. Ce se întâmplă mai exact? „În majoritatea cazurilor, martorii nu știu cum să reacționeze. Le este frică să nu înrăutățească situația, să o gestioneze prost sau să nu devină victime la rândul lor. Când martorul este o femeie, o poate face să retrăiască momente care ar fi putut-o fi marcat și îi va fi greu să știe ce să facă. Adesea, cei care au văzut scena se vor întoarce acasă și se vor simți vinovați pentru că nu au făcut nimic.”, explică Anne-Cécile Mailfert.
Ce faci dacă intervii?
Iată ce trebuie să faceți dacă sunteți martori la hărțuirea stradală. La început, putem „distrage atenția”. Când vedem că victima se simte inconfortabil, putem interveni întrebând cât este ora, de exemplu, sau de unde putem lua un anume autobuz. Este vorba despre întreruperea atmosferei care se creează prin explozia acestei mici bule pentru cei doi doi. Martorul permite victimei să iasă din strânsoarea care se prinde.
Dacă nu ne simțim confortabil să intervenim, putem și „Delega”. Este vorba de a găsi o persoană care reprezintă o formă de autoritate și de a-i cere să intervină. Această persoană va fi mai legitimă pentru a se asigura că situația se termină. Putem, de asemenea, „Conduce”. Nu toată lumea se simte confortabil cu acest instrument, dar funcționează bine. Este pur și simplu o chestiune de a cere urmăritorului să înceteze hărțuirea. Ideea nu este să-l confrunți, ci mai degrabă să-l faci pe abuzator să realizeze că nu este singur și că l-au văzut alți oameni. Mai presus de toate, este foarte important să „dialogăm” cu victima și să o liniștim așa cum s-ar putea cu un prieten.
În final, ultimul aspect! Când filmezi sau înregistrezi scena, trebuie să fii discret. Atunci trebuie să fii atent la ce vei face cu această înregistrare. Mai presus de toate, nu trebuie publicată pe rețelele de socializare, pentru că nu cunoaștem situația victimei. Poate avea un soț gelos care nu suportă ideea că soția lui umblă pe străzi noaptea târziu, poate fi într-o situație fragilă, etc. Pe de altă parte, odată ce victima este din nou singură, nu ar trebui să eziți să mergi să o vezi să-i spui că ai filmat ce s-a întâmplat și că-i putem trimite înregistrarea dacă dorește să meargă la poliție sau în altă parte, să denunțe faptele.