Home > concurs > Jurnal de calatorie, Iulia – Anglia!

Jurnal de calatorie, Iulia – Anglia!

Exista doua tipuri de persoane. Oamenii norocosi. Si oamenii care constientiezaza ca sunt norocosi. In a doua categorie am fost eu, in ultimul an, cand am fost atat de norocoasa incat am studiat in ultimul an la o facultate in orasul Coventry, Anglia. Desi am fost localnica pentru aproxmativ un an, in ultima luna, departe de stresul cu examene si joburi si griji cotidiene coplesitoare, mi-am permis luxul de a ma comporta exact ca un turist. Lipsit de griji si-n cautare de momente magice, in locuri speciale.

Coventry este un oras mediu, cu 350 000 locuitori si are un farmec aparte. Incapsuleaza spiritul Angliei prin detalii semnificative specifice, care, pe fiecare strada, in fiecare cladire, asteapta sa fie descoperite. Si cum “oamenii fac locul” in prima instanta, paradoxal, in oras te socheaza oamenii. Pentru ca sunt extremi. Sunt ori tineri-studenti. Ori batrani. Si pe strazi e o mixtura de generatii, si sunt toti politicosi si diferiti de romani. In a doua instanta te atrage stilul british. Al englezoaicelor. Mitul cum ca ar fi cam urate- este doar un mit izvorat din invidie, probabil. Sunt foarte ingrijite si seamana cu niste papusi cu parul vesnic impecabil, si cu haine specific stilului lor inconfundabil. Cu un bagaj plin de prejudecati, am ajuns aici fiind sigura ca sunt de asemnea foarte neglijenti privind hainele. Din nou. Doar mit. Din contra. Englezoaicele sunt excesiv de aranjate. Pana si lookul casual este studiat. Bretonul din ochi este neglijent doar aparent. Si blugii rupti sunt un statement. Si unghiile semi-curatate, asijderea. In combinatie cu pantofi cu toc de cea mai buna calitate. E o combinatie ecletica intre trashy si glamorous. Si primul instinct este sa urmaresti prima tipa englezoaica care este la shopping.

In cautarea magazinelor descoperi centrul orasului. Combinatie intre cladiri vechi, medievale si malluri noi, construite din sticla. Combinatie inedita intre trecut si tot ce are mai modern prezentul. Exista 2 malluri foarte frumoase in care magazine care in Romania fie nu se gasesc, fie sunt exagerat de scumpe, acolo sunt parte din traditia lor: Miss Selfridges, Dorothy Perkins, M&S etc. Eu aveam 3 magazine preferate in care reuseam sa gasesc comori de fiecare data. Primul era Topshop: magazinul classic de pe colt. Cu vanzatori ca niste papusi. Vesnic incomod de amabili si socant de original imbracati. Hainele erau in editie limitata si e genul de magazin in care mereu gasesti cel putin un lucru fara de care simti ca nu poti trai. E genul de magazine in care retail marketingul este o adevarata religie si toate descopeririele in domeniu au fost puse in aplicare acolo: de la vanzatori, muzica, mereu ultimel hituri brit pop, pana la mirosul din interiorul magazinului. Vizita in Topshop. Incantarea simturilor. Cel de-al doilea se numea Wild rags. Tot pe colt. Genul de butic cu lucruri unicat, lucrate manual, executate din cele mai bune material pictate tot manual intr-o tara al carei nume exotic l-am uitat. E genul de magazin din care iesi pozitivizat. Pana si pungile in care impacheteaza produsele sunt pictate individual, manual. Iar articolele cumparate pentru cadouri erau presarate cu praf magic stralucitor. Iar pe fundal? Muzica cea mai buna: de la punk la ambientala. Cel de-al treilea magazine comoara, era un vintage shop, second hand, ale carui incasari erau donate pentru bolnavii cu afectiuni ale inimii sau pentru cercetare in domeniu. Aici puteai gasi fuste Laura Ashley cu numai 2 lire, sau DKNY cu 3 lire sau articole vintage la preturi modice, dar de o valoare incomensurabila. Shopping in magazinul asta era catharsis pur.

 Avand in vedere ca shoppingul este sportul national al englezilor- sau era, inainte de recesiune- trebuie alimentat cu energie. Energie care se obtine din mancare. Procurata din locuri speciale. Uimitoare. Intr-un cartier indepartat de aglomeratia din centru. La Canal Basin exista un loc rupt parca din perioada asta. Unde se poate lua cel mai bun brunch cu cel mai authentic English breakfast: fasole, oua, sunca, rosii si ciuperci coapte.Si cafeaua are gust de cafea la ibric. Nu esspreso, nu filtru, nu latte. Doar cafea. Si toate astea se consuma neaparat de la o masa mica, rotunda, cu fata de masa impecabila si privirea pierduta pe geam. La apa pe care se plimba mandre niste lebede. In fiecare zi.

Pranzul, ca sa fie tot british neaparat trebuie luat intr-un restaurant din lantul Wetherspoon. Fish and chips este mancarea traditionala englezilor, dar daca e prea banala poate fi inlocuita cu placinetele cu carne tipic englezesti. Sau toffee pudding. Cea mai scarboasa prajitura mancata vreodata. Si-n acelasi timp cea mai buna. Si pentru ca shoppingul este obositor, trebuie alimentat din cand in cand si cu cafea. In Browns. Cafeneaua mea preferata. O cladire trista, mare, uratica din exterior. Diamant neslefuit. Ascunde zeci de tipuri de cafea si cele mai alese mancaruri. Portiile sunt mari. Desi este cam scump. Mesele sunt mereu suficiente. Si pline de oameni care au povestilelor. Vietile lor. Seara e incantator sa vezi persoane trecute de 50 de ani care ies fara sa fie vreo sarbatoare. Sau poate este sarboatore. A vietii. Cotidiene. Frumoase. Prin simplitatea ei. Reflectiile cele mai profunde se petrec in aceasta cafenea unica pe fundal de jazz, povestirie ale necunoscutilor si zgomot de pahare ciocnite. Iar privirea pierduta de pe geam se ciocneste fie de o catedrala medievala, traverseaza iarba constrastant de verde pana ajunge la intrarea in Herbert Museum.

Gura de arta a Coventryului. Proaspata. Aici se intampla tot felul de evenimente. De la expozitii de arta pana la concerte. Tot in sfera muzeeleor se afla si Coventry Transport Museum unde inventivitatea si accelerarea progresului industrial te pun pe ganduri. Sau te fac sa apreciezi epoca in care traiesti. Diferit. Si, nu in ultimul rand, pentru ca un top neoficial clasa Coventry in top 10 orase renumite pentru muzica, e cazul sa te convingi singur. Eu recomand Kasbah night club. Pentru exteriorul kitschos, unde vesnic este coada noaptea dupa 11.Pentru experienta live, pentru concerte tipic englezesti. Indie. Brit pop. Sau drum and base. Cu solisti cu blugi prea stramti si par incomod peste fatza. Cu englezoaice frumoase si agitate in public. Cu chelnerite imbricate provocator. In fuste tutu, in culori stridente.

Iar vara, poti iesi in gradina de vara. Unde toti oamenii sunt prietenii tai. De oriunde ar fi ei. Sunt toti dornici sa iti auda povestea. Pentr-o seara. Si daca se petrece in stil british- cu alcool prea mult, propun ca ultima zi sa o pastrezi pentru mic dejun si cafea si save the best for last: locul meu preferat din tot orasul era un anticariat desprins parca dintr-un film britanic in care actiunea se petrece intr-un orasel dn provincie. Este un antique bookstore. Are o fereastra mare si o usa si este situate intr-o cladire veche. Tot tipul sunt expuse carti fie in vitrina fie afara, puse in cutii. Te striga. Prin titluri renumite, sau prin culorile copertilor. Sau preturile exagerat de mici. In momentul in care intri simti ca nu mai vrei sa iesi. Ca vrei sa-ti cobori teancul langa tine si sa te asezi printre rafturi sa citesti acolo. Unde mirosul de carti si praf si istorie este mai pregnant ca pe stradutele medievale. Unde miroase cum imi inchipui eu ca ar trebui sa miroasa intr-o casa a bunicilor. Unde nu exista lumina naturala. Si timpul parca a stat in loc.

Si cartile sunt asezate in rafturi imense de sus pana jos. Unde exista mai multe incaparei intortocheate. Si scarite si carti foarte valoroase incuiate cu un lacat, intr-o vitrina magica. Unde dupa munti si munti de carti. Este domnul care are grija de loc. Pe care si daca nu l-ai vedea ai sti ca asa arata. Consecvent cu locul. Total dezinteresat fatza de lucrrile marunte ale existentei. Cu barba. Si table de sah. Si toate cartile citite. Cu betisoare parfumate langa birou. Si muzica budistha,. Si citate din Dalai Lama pe pereti. Si excesiv de amabil. Coplesitor. Pleci de acolo cu parere de rau ca atat bugetul cat si kilogramele pe care le poti lua cu tine, sunt limitate. Dar cu o energie atat de ciudata si diferita. Asa e Coventry. Asa au fost zilele din iunie pentru mine. Poate exista orase mai frumoase decat el. Cu toate astea. E un amestec inconfundabil. Anacronic si antagonic. e ca o persoana care chiar daca nu este cea mai buna, iti satisface nevoiele: de distractie, cultural, intelectuale, turistice mai bine ca orice/oricare altul/alta persoana. Cel putin o vreme.

Cat despre moment placute sau moment “turistice-cliseu” se cere neaparat o vizita in catedrala medieval, unde, printre istorie si vechi si spiritual, dupa ce urci muuuuuuulte trepte, ti se ofera premiul cel mare: mult meritata priveliste panoramica deasupra intregului oras. Cat despre evenimente neplacute, mi-e greu sa gasesc. Evenimente placate pot deriva daca te astepti la altceva si perceptia ta este diferita, sau daca vii in cautarea unui sejur intr-un loc aglomerat. Coventry este special. Exact asa cum e el.

Enjoy your trip:)!


Articole asemanatoare
Câștigătoarea ultimei săptămâni de concurs!
Jurnal de calatorie, Cairo!
Jurnal de călătorie, Janina – Sharm el Sheikh!
Jurnal de calatorie, Emanoil !

Comenteaza acest articol

Jurnal de calatorie, Iulia – Anglia!

by admin   5 min
0