Tabu
lifestyle

OSCAR, numărătoarea inversă (3): Life of Suraj

Cei mai mulţi actori debutează în roluri insignifiante, de o singură replică, în producţii de mâna a treia, de care le e jenă după ce ajung la maturitate. Nu este şi cazul lui Suraj Sharma, un tânăr din India care a debutat direct în noul film al lui Ang Lee, Life Of Pi, nominalizat la nu mai puţin de unsprezece premii Oscar. Drama 3D bazată pe un roman premiat al lui Yann Martel relatează povestea unui băiat care supravieţuieşte pe mare împreună cu un tigru bengalez, pe o barcă de salvare, după ce familia lui moare într-un naufragiu.

Suraj Sharma a fost un timid, de când se ştie. N-a îndrăznit să viseze niciodată la actorie, deşi fratele său mai tânăr avea frecvente joburi în teatru şi în film, iar frumuseţea lui fizică, ochii lui mari, căprui, luminoşi, şi părul creţ îl recomandau. De fapt, nici nu s-a dus la castingul lui Ang Lee cu intenţia de a participa. „L-am însoţit pe fratele meu, pentru că mi-a promis că-mi face cinste cu prânzul, iar mie-mi era foame! Îl aşteptam, când m-a văzut directorul de casting şi mi-a spus: Ai vârsta adecvată pentru rol – ar trebui să dai şi tu proba!” (…) Sincer, nici n-am luat-o ca pe o audiţie serioasă. După ce s-a terminat, fratele meu şi cu mine ne-am dus să mâncăm la Subway.” Şi totuşi, pe măsură ce trecea prin diverse etape ale castingului – care a durat nu mai puţin de şase luni – , şi îi elimina treptat pe cei peste 3.000 de concurenţi, gluma de la început se transforma în cel mai însemnat proiect al vieţii lui.

Avea 17 ani când a intrat pe platourile de filmare. Şi-a sărbătorit cea de-a optsprezecea aniversare împreună cu echipa filmului, chiar în timp ce filma scenele de pe mare – care, de fapt, era un uriaş bazin în aer liber, construit în Taichung, special pentru film. „La ora prânzului, m-am dus la catering; toată lumea din echipă şi toţi actorii erau acolo. Mi-au cântat Happy Birthday. Mi-au dăruit o bicicletă, Ang a ţinut un speech, iar pentru mine a fost un moment înduioşător.”

Filmul urmează linia romanului lui Martel: Piscine Patel (Pi, pentru prieteni şi public) locuieşte în Pondicherry împreună cu familia lui, care deţine o grădină zoologică. Siliţi de împrejurări, oamenii decid să emigreze în Canada, luându-şi cu ei şi animalele, pe o uriaşă navă cu care să traverseze Pacificul. Furtuna distruge tot, animale şi oameni îşi pierd viaţa, iar Pi şi tigrul bengalez Richard Parker supravieţuiesc 227 de zile pe mare, în mod miraculos. „Am audiat întreaga Indie, în căutarea unui tânăr dotat cu o inocenţă care să ne capteze atenţia, cu o profunzime care să ne topească inima şi cu aptitudini fizice necesare pentru a-l întrupa pe Pi de-a lungul călătoriei”, povesteşte Ang Lee. „Din punctul meu de vedere, e o poveste despre cum poţi găsi speranţa în momentele cele mai disperate, despre cum poţi clădi şi cum te poţi salva de orice: tristeţe, depresie, teamă. Trebuie doar să-ţi găseşti credinţa”, spune tânărul actor, care recunoaşte că, special pentru acest film, a învăţat nu doar actorie, ci şi să înoate. „Când am ajuns prima oară în  Taiwan, eram un pişpirică slăbănog. Nu aveam nici o fărâmă de muşchi. Aveam coloana strâmbă. Eram jalnic. Dar m-am antrenat cu cascadorii. Ei m-au învăţat să înot şi mi-au îndreptat coloana. Am acumulat 13 kilograme, până au început filmările. Apoi am pierdut 14, în secvenţele de pe apă. Trupul mi s-a schimbat incredibil de mult. Nu mă mai recunosc!” Pe lângă trei ore de înot pe zi şi antrenament la sală, cascadorii i-au antrenat echilibrul – „am învăţat să stau în picioare pe barcă” – l-au pus la jogging cu greutăţi, la curse cu obstacole, la exerciţii de reţinere a respiraţiei sub apă şi la căţărat pe funie.

Referitor la colaborarea cu tigrii utilizaţi să-l joace pe Richard Parker, Suraj – care e mare amator de animale, iar familia lui are iepuri, păsări, un câine, mai multe pisici, ţestoase şi peştişori – recunoaşte  că n-a intrat niciodată în contact direct cu cele patru feline utilizate în acest scop. „Adeseori, petreceam şase ore pe zi uitându-mă la antrenamentul lor. Le studiam mişcarea şi comportamentul. Le memoram, ca să am idee de reacţiile tigrului. Iar când filmam, nu făceam decât să mi-l imaginez pe Richard Parker în faţa mea. (…) A fost dificil, dar agreabil, de parcă ai avea un prieten imaginar.”

Suraj e încântat de colaborarea cu Ang Lee: „Niciodată nu m-am deschis astfel în faţa nimănui. A fost prima persoană cu care am discutat despre mine şi, destul de ciudat, m-am simţit foarte confortabil în prezenţa lui, după câteva minute.” Ang Lee i-a predat personal lecţii de actorie tânărului protagonist; l-a dirijat prin metoda lui personală de lucru: „spunea câteva vorbe catalizatoare. ‚Richard Parker e pe moarte, ce faci?’ Dar era vorba mai mult de modul în care te privea şi de tonul vocii. Automat, începeai să simţi pe interior senzaţia dorită”.

Dificilă  a fost şi cura de slăbire forţată pe care a trebuit s-o îndure, pentru secvenţele de mare, unde Pi nu are ce să mănânce. „Am mers pe o dietă aberantă de ton şi salate, fără carbohidraţi. A trebuit să beau sucuri energizante”.

O experienţă specială pentru tânărul din Delhi, care nu părăsise niciodată oraşul natal până la semnarea acestui contract au fost destinaţiile filmărilor: Taiwan şi Pondicherry (India). Dacă Taiwan l-a fascinat datorită mâncării delicioase şi comportamentului cordial al oamenilor, Pondicherry l-a frapat: „Nu e ca restul Indiei. Are o atmosferă complet diferită, de aceea nu m-am simţit nici o clipă acasă. M-am simţit ca pe altă planetă”.

Suraj spune că acest film l-a schimbat complet: „Înainte, eram un băiat normal din Delhi. (…) Acum, am infinit mai multă credinţă în viaţă. Cred, pur şi simplu, că oricine are puterea să depăşească orice. Am devenit mai încrezător în mine însumi.” Nu ştie dacă mai vrea să joace, ceea ce ştie sigur e că vrea să facă filme, să se înscrie la şcoala de film şi să-şi experimenteze, pur şi simplu, viaţa. „Simt că am deja câteva poveşti de spus şi-mi doresc să adun mai multe poveşti care să aibă un impact pozitiv asupra oamenilor, sau să le dea de gândit. Ştiu sigur că vreau să fac filme, pentru că iubesc platourile de filmare şi modul de lucru al oamenilor de film. Iubesc climatul ăla stresant, solicitant, unde trebuie să oferi mereu ce ai mai bun şi nu există altă opţiune.”

———-

Intră pe HOMEPAGE TABU şi participă la concursul OSCAR 2013: poţi fi unul dintre cei care jurizează şi poţi câştiga 6 PREMII în valoare totală de 6.000 lei!

ARTICOLE SIMILARE

Ashton Kutcher, îngrozit de păpușile lui Demi

realitatea

ADINA BUZATU, debut în lumea cinematografului

Despre iubire

realitatea

Marc Anthony a vorbit pentru prima dată depre divorţul de Jennifer Lopez

realitatea

Katie Holmes, din tristă în mai tristă

realitatea

Muzica altor chipuri, expo foto Răzvan Lazăr

realitatea

Scrie un comentariu