Polifagia nu este o tulburare de alimentație, în timp ce hiperfagia este. Când vorbim despre hiperfagie?
Dacă consumați cantități mari de alimente fără probleme de greutate și comportamente compensatorii inadecvate (cum ar fi vărsăturile după ingerarea alimentelor), nu aveți bulimie sau tulburare de alimentație excesivă. Sunteți polifag, adică aveți o nevoie excesivă de a mânca, foame excesivă și/sau apetit crescut. „Tulburarea de alimentație excesivă este o tulburare de alimentație”, spune Karen Demange, psiholog clinician specializat în tulburări de alimentație. Aceasta precizează că polifagia ar putea duce la dezvoltarea hiperfagiei. „Mâncând în cantități mai mari și având mese mai dese, persoana nu își mai ascultă sentimentele de foame și sațietate și nu mai face diferența între nevoile și dorințele sale, ceea ce poate duce la dezvoltarea hiperfagiei.
Hiperfagie: care sunt semnele acestei nevoi de a mânca?
Spre deosebire de polifagie, hiperfagia, numită și tulburare de alimentație excesivă sau bulimie fără vărsături, este o tulburare de alimentație de origine psihologică care se manifestă prin nevoia ireprimabilă de a mânca excesiv în timp scurt și fără a-ți fi foame. Este considerată o tulburare de alimentație. Se caracterizează prin episoade repetate de binge eating (absorbția unei cantități mari de alimente într-un timp scurt, asociată cu o senzație de pierdere a controlului) dar fără a recurge la comportamentele compensatorii neadecvate caracteristice bulimiei (vărsături induse, utilizarea excesivă a laxativelor) ceea ce duce la creșterea în greutate. „Oamenii care mănâncă în exces sunt supraponderali sau obezi”, spune Karen Demange. O altă caracteristică a alimentației excesive este prezența sentimentelor de rușine și vinovăție în timpul unei alimentații excesive și după aceea. 3 până la 5% din populație suferă de tulburare de alimentație excesivă, fiind afectați aproape la fel de mulți bărbați ca și femei. Tulburarea de alimentație excesivă începe adesea la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte.
Hiperfagia: cauze
La fel ca în cazul tuturor tulburărilor de alimentație, nu există o singură cauzalitate. „Hiperfagia apare într-o anumită zonă, la o persoană cu stima de sine scăzută și/sau care are un management slab al emoțiilor”, indică psihologul care adaugă că o educație alimentară deficitară (când părinții își răsplătesc copilul cu mâncare de exemplu) poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru hiperfagie. Stresul sau depresia sunt, de asemenea, cauze ale supraalimentării. Mâncatul excesiv ar putea avea, de asemenea, cauze chimice, cum ar fi deficiența de dopamină sau niveluri scăzute de serotonină.
Diagnosticul de supraalimentare
Diagnosticul de hiperfagie se face conform criteriilor Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM-V) publicat de Societatea Americană de Psihiatrie. Acest diagnostic dă naștere la căutarea altor tulburări care pot fi asociate cu acesta, cum ar fi depresia, sindromul anxio-depresiv, tulburarea obsesiv-compulsivă, o tulburare de personalitate (în special la limită) și o dependență.
Managementul hiperfagiei
Hiperfagia poate fi tratată ca și alte tulburări de alimentație. Este nevoie de o abordare multidisciplinară, cu dieticieni-nutriționiști și psihologi. Pot fi implementate mai multe forme de psihoterapii: terapii cognitiv-comportamentale (TCC), terapii comportamentale dialectice care combină tehnici cognitiv-comportamentale cu mindfulness, psihoterapii psihodinamice inspirate de psihanaliza, psihoterapii interpersonale care se concentrează pe probleme relaționale și interpersonale…
Sursa: Tabu.RO