Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Multe dintre obiectele pe care femeile le poartă astăzi le-au fost, nu de mult, interzise… Până să fie introduși în modă de Katherine Hepburn și Marlene Dietrich, pantalonii erau purtați de femeile lucrătoare în mine (în Anglia) sau de femeile-fermier americane.
În Franța numai o aprobare de la prefectură îți putea da dreptul la un asemenea lux. Istoria pantalonilor este legată de îmblânzirea cailor – evident imposibil de încălecat altfel. De aceea primii pantaloni îi găsim în rândul popoarelor nomade care populau Iranul actual. Mai apoi, în antichitate, perșii au fost cei care au introdus pantalonii în Europa – unde numai membrii cavaleriei armate îi purtau. În Europa numai în secolul al XVIII-lea avem primele femei în pantaloni.
Termenul însuși vine de la un personaj al teatrului venețian, Pantaleone, un bătrân vicios care purta un fel de salopetă. În Europa și Statele Unite, banalii pantaloni au marcat, până de curând, diferența dintre sexe. Dacă starurile din Hollywoodul anilor ’30 își permiteau să îi poarte (la fel și femeile aviator), pantalonii au fost utilizați și de mișcarea sufragetelor (femeile care cereau dreptul la vot) pentru a simboliza lupta lor de recunoaștere socială.
Numai transformări sociale adânci, dublate de efortul susținut al nonconformistelor vremii a făcut ca, în 1960, André Courrèges – „vinovat“, de altfel, și de lansarea minijupei – să îndrăznească să propună pantalonul de damă în salonul său de hautecouture. Atunci a fost deschisă calea jeans-chic-ului fără de care nici una dintre dumneavoastră nu ați putea concepe viața astăzi.