La jumatatea anilor ’80, tanara de origine afro-americana Tracy Chapman iesea in lumina reflectoarelor cu un stil muzical ce amintea, prin versurile protestatare si sunetul de chitara acustica, de veteranii muzicii de protest Bob Dylan si Nina Simone. “Cantecele ei erau proaspete si puternice, marcate de melodii simple si de versuri emotionante”, scria in 2008 revista “All Music Guide”. Iar lucrurile nu s-au schimbat prea mult de atunci, ultima dovada fiind albumul sau din 2008, “Our Bright Future”, pe care artista il promoveaza in Europa si in aceasta vara – gratie faptului ca turneul din 2008 a fost sold out.
Pentru artista care urca pe scena imbracata mereu in blugi si tricou, fara sa vorbeasca si fara sa danseze, succesul a venit pe neasteptate in 1988, imediat dupa lansarea albumului de debut ce-i poarta numele, cand a trebuit sa-l inlocuiasca pe Stevie Wonder (din pricina unor probleme tehnice) la concertul de aniversare a 70 de ani de la nasterea lui Nelson Mandela (stadionul Wembley, Londra).
De atunci, a reusit sa se mentina in mainstream si cu urmatoarele sapte albume, fara a fi insa preocupata de succesul comenrcial, ci de a canta pentru propria sa placere. “Nu imi propun sa creez hituri. Ca artist, trebuie sa ramai loial crezului tau fara a te gandi la vreun potential comercial”, explica ea in 1999, intr-un alt interviu, publicat de "Billboard”. Ce anume a tinut-o departe de media, care este motivul pentru care posturile de radio ce promovau “muzica neagra” nu difuzau aproape niciodata cantecele ei, aflati din MONEY EXPRESS
1 comentariu