Drept pentru care i-aș recomanda să citească Eseu despre orbire de Jose Saramago, să vadă și cum e când nu vede nimic.
Raulnecesar i-ar pune dinaintea ochilor Binevoitoarele de Jonathan Bell: “dacă nu i se face rău în timp ce o citește, înseamnă că e un monstru.”
Considerându-se unul care le-a văzut pe toate, Un tip frustrat de vreme, și-ar recomanda sieși Homo Videns de Giovanni Sartori.
Convins că nimeni nu a văzut tot, Jovi i-ar pune pe acești creduli să citească Gog și Cartea neagră , ambele de Giovanni Papini, pentru că “sunt acolo niște povești care sigur nu și le-au imaginat, de văzut nici atât.”
Pe însemnările din subterană scrie că Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt este “o mare lecție de viață fără îmbâcseli, sofisme, pedanterii și rețete prescrise cu gravitate. Dar s-ar putea să stric orzul pe gâște.”
Fascination street îi recomandă “Middlesexu’ lu’ Eugenides, ca să testăm gradul de open-mindness, dacă tot se bate cu pumnu-n cheptosan că le-a văzut păh toate.”
Schizoid are o motivație interesantă pentru recomandarea sa: “Ca să dovedesc excepția”, iar cartea este Foundation. (de Issac Asimov, bănuiesc eu).
Ameer îi recomandă o carte despre Holocaust, ca să-i facă o bucurie celui care are impresia că le-a văzut pe toate: “Să se bucure că nu le-a văzut cu adevărat pe toate. “
Capricorn13 e zgârcit cu explicațile, dar face totuși o recomandare: Foamea de Knut Hamsun.
Biblia. “Dacă nu a citit-o și are impresia că le știe pe toate, o să-și dea seama că nu știe de fapt, nimic. Sau Surprins de bucurie a lui C.S. Lewis. Pentru că degeaba le știi pe toate, dacă nu te poți bucura cu adevarat.” – recomandările Simonei.
Iar Bianca îi recomandă “o autobiografie celebră – Plăcerea de a te povesti ție însuți de Julien Green. E bestială.”
Ce mai pot să zic? Cu o asemenea armată de titluri, ar avea mult de muncă până să mai facă o asemenea afirmație. 🙂
Mai multe recenzii gasiti pe tomatacuscufita.com