Am stat lipit de ecranul televizorului pe toata durata finalei pe echipe la gimnastica feminin. Londra nu mi s-a parut niciodata mai odioasa cu regizorii ei de transmisie, care preferau sa ne arate niste canadience la incalzire in locul unor romance in plina actiune, pe aparate. Mi-am dat seama inca o data cat de desconsiderati suntem in lume. Si de profesionistii de la butoane, si de arbitri! Cu toate astea, fetele au scos un bronz nesperat, confirmand pronosticul temator al Nadiei. Un bronz obtinut cu o echipa carpita: doua veterane remarcabile (Ponor si Izbasa) intoarse din drum din lipsa de “cadre”, doua fetite inca neformate (Bulimar si Chelaru) si o “vedeta” accidentata (Iordache). Inca o data s-a vazut ca socoteala de la Europene nu se potriveste cu cea de la Olimpiada!
Dar, dincolo de orice altceva, bravo Romania!
Si, din nou, s-a confirmat pronosticul TABU: avem cea mai frumoasa echipa, cu doua splendori in lot: coperta noastra curenta, Catalina Ponor – cu ochii de o claritate rara, cu gratia inerenta si cu senzualitatea refuzata parca gimnastelor de performanta (comparati doar cu campioana mondiala en-titre, o chinezoaica!) si superba Sandra Raluca Izbasa, cu o linie a trupului demna de cel mai savant pictorial si un chip glacial insa nu mai putin cuceritor (Craiasa Zapezii!).
Merita Romania o asemenea echipa, cu asemenea fete? Le va suna vreunul din numerosii nostri presedinti sa le felicite?
Dan-Silviu Boerescu …incredibil de fericit la un bronz!!!
