Tash Aw, autorul romanului „Fabrica de mătase”, tradus în peste douăzeci de țări și nominalizat în 2005 la Man Booker Prize, s-a mutat în Anglia la 23 de ani, dar vizitează Kuala Lumpur, orașul în care a copilărit, o dată pe an.
Pentru Tabu, i-a povestit Anei-Maria Onisei ce filme să vedeți, unde să mâncați și cum să vă înțelegeți cu localnicii din Kuala Lumpur. Dacă mi-aș imagina un personaj de roman care să descrie Kuala Lumpur, atunci orașul ar fi un adolescent morocănos, care încearcă să cadă la pace cu propria identitate.
Åži-a cumpărat o mulțime de haine noi, cool – fiindcă toți prietenii lui făcuseră același lucru –, însă nu se simte comfortabil, iar croiala hainelor nu-i vine bine. În sufletul lui, e un adolescent cuceritor, cam gras și leneș, care a început să meargă la sală. Cu toate că își dorește să stea acasă, să mănânce și să citească, își impune să iasă în lume, să cunoască oameni și de aceea, când vorbește, cuvintele lui sună bizar.
Când eram copil, locuiam într-o zonă rezidențială foarte plăcută din Kuala Lumpur – Bukit Pantai. Era verde și mărginită de pădure. Maimuțele și pisicile zibeta veneau în curtea noastră și furau fructe. Trăiam cu sentimentul că mă aflu într-un loc al marilor schimbări, un oraș care era pe punctul de a deveni modern și competitiv. Orașul pe care mi-l amintesc cel mai bine e cel din anii ’80, o aglomerare de magazine, piețe și suburbii. În urmă cu douăzeci de ani, liniștea domina Kuala Lumpur, care arăta ca un sat mai mare: o grămadă de spații deschise, grădini, locuri unde se mânca afară și oameni care nu se grăbeau niciodată. Mi-e greu să aleg o singură experiență care m-a marcat direct pe vremea când locuiam în Kuala Lumpur.
Trăind într-un oraș ca ăsta, ți se întâmplă tot timpul mici aventuri și ajungi să crezi că ți se cuvin. De atunci, Kuala Lumpur s-a schimbat dramatic. Îl vizitez în fiecare an și am sentimente contradictorii în legătură cu asta. A devenit un oraș foarte conștient de modernitatea lui, iar oamenii s-au schimbat. Banii sunt motorul din spatele vieții lor. Peste tot în oraș găsești magazine fashionable, inclusiv toate brandurile occidentale; hotelurile sunt excentrice; oamenii conduc mașini scumpe.
Pe de altă parte, valorile au rămas tradiționale, așa că orașul este acum un amestec curios de tradiție și modernitate voită. Kuala Lumpur nu e un oraș tipic asiatic, nu e ca Jakarta, Manila sau Bangkok. Seamănă mai degrabă cu Singapore și asta îl face accesibil occidentalilor. Majoritatea n-au nicio problemă de adaptare aici. Există totuși un pont asiatic universal pe care e bine să îl știți înainte de a vizita orașul: încercați să evitați orice conflict.
Asiaticii nu suportă certurile, mai ales cu străinii. Așa că dacă nu vă convine nota de plată sau meniul sau servirea, cel mai rău lucru pe care-l puteți face e să ridicați vocea și să țipați. Zâmbiți și încercați să rezolvați problema discret. De cele mai multe ori, veți avea de câștigat de pe urma unui zâmbet. Malaysienii sunt informali, relaxați și deschiși. Adoră să mănânce, ăsta fiind și felul în care își petrec timpul liber – stau multe ore la masă, împreună cu familia și prietenii.
Chiar dacă Kuala Lumpur a crescut în ultimii 10 ani, localnicii păstrează încă o mentalitate de oraș mic în sensul că pentru ei ritmul vieții echivalează cu liniștea. Iau relaxarea în serios și nimeni, niciodată, nu se grăbește. Vă puteți descurca cu ușurință în engleză odată ce ați ajuns în Kuala Lumpur și în restul Malaysiei, unul dintre puținele avantaje pe care le are o fostă colonie britanică. Pentru transport, taxiurile sunt convenabile și sunt cea mai ușoară modalitate de a îmbrățișa orașul. N-o să vă coste mult, dar cereți să vi se pună aparatul de taxat sau, ca alternativă, negociați un preț înainte de a vă urca în mașină. Mie îmi place să mă plimb prin Taman Tasik Perdana (Lake Gardens), în mijlocul orașului; să mănânc în aer liber, în Bangsar (un loc apropiat de zona în care am crescut, care a fost renovat de atunci, dar unde încă poți experimenta una dintre excentricitățile specifice: să mănânci afară, noaptea târziu); să vizitez galeriile de artă din Central Market.
Pentru cumpărături, aleg tarabele din piețe, deși, dacă vă plac mall-urile, în Kuala Lumpur veți găsi unele dintre cele mai moderne din Asia. Vă sfătuiesc, însă, să nu mergeți la Suria KLCC, un mall care se înalță ca un steag în centrul orașului, ci să alegeți unul mai local, ca 1 Utama Shopping Centre, locul în care oamenii deștepți din clasa de mijloc fac shopping. Spre deosebire de cel din centrul orașului, aici oferta e variată și tradițională.
Totuși, Kuala Lumpur e plin de culoare locală peste tot pe unde te duci, un oraș autentic pe care turiștii nu-l pot domesticii. Malaysienii au afaceri proprii, deci veți putea vedea ceva viață locală. Pentru început, încercați China Town (Petaling Street). Nu ratați o vizită la Islamic Art Museum, Central Market Art Gallery și National Art Gallery pentru a gusta câte puțin din ce se întâmplă în arta contemporană malaysiană. Apoi mergeți la un film. În Kuala Lumpur rulează tot timpul filme de artă ale unor regizori malaysieni ca Amir Muhammad, Yasmin Ahmad and Saw Teong Hin. Încheiați ziua – cum altfel? – cu o cină târzie în aer liber. Există prea multe feluri de mâncare care îmi plac, așa că nu vă pot recomanda unul singur. Îmi plac peștele și fructele de mare, iar în Malaysia toate sunt foarte proaspete.
Dintre felurile celebre de mâncare alegeți Chili Crab, care, în ciuda zvonurilor, e o rețetă originară din Malaysia, nu din Singapore. Are doar o boare de iuțeală și e savuros. Mâncarea e foarte ieftină: mănânci bine cu 5 euro și, chiar și în cele mai scumpe hoteluri, o masă bună nu depășește 20 de euro. În schimb alcoolul e mult mai scump pentru că nu face parte din cultura locală. Dar n-o să vă ruinați după o săptămână petrecută în Malaysia. Viața de noapte în Kuala Lumpur e ofertantă. În centrul turistic al orașului e impertinentă și neatractivă, dar în locuri ca Bangsar are tonalități joase și locale, cu o grămadă de baruri și restaurante care sunt deschise până târziu.
Să iei o gustare sub cerul liber, la două noaptea, după ce te-ai întors dintr-un bar, e tipic pentru viața de aici. Malaysia e un loc colorat, cu straturi culturale complexe. De aceea, spiritul malayisan discret s-ar putea să fie mai greu de observat decât – să zicem – spiritul thailandez. Un turist are nevoie de timp ca să descopere farmecele ei adânci, dar odată ce veți înțelege psihicul complicat al acestei țări, o să rămâneți marcați. De oameni, de mâncare, de vreme…