Home > Agenda > Ziua Păsărilor în Parcul Văcărești, Ovidiu Bufnilă, SOR: vânturelul roșu s-a mutat la bloc

Ziua Păsărilor în Parcul Văcărești, Ovidiu Bufnilă, SOR: vânturelul roșu s-a mutat la bloc

Preocupați de farsele din ziua de 1 Aprilie, puțini știu că 1 Aprilie este și Ziua Păsărilor iar Societatea Ornitologică din România organizează duminică, 7 aprilie, un super eveniment de reîmprietenire a bucureștenilor cu cormoranii și toate celelalte păsări. Un eveniment fără factor wow, un eveniment de familie, un eveniment pentru copii si cei care iubesc natura.

Biologii, membrii și voluntarii SOR vă așteaptă alături de rangerii Parcului la plimbări ghidate pe traseele de biodiversitate, să construiți cuiburi alături de cei mici, să participați la jocuri de copii, să vedeți păsări și să stați de vorbă în detaliu despre natură. Se vor împărți insigne SOR, se vor folosi determinatoare și alte cărți de natură, binocluri și lunete, se vor vedea tricouri si cuiburi. Mi s-a părut și mai interesant că se va spulbera mitul Cucuvelei ca aducător de ghinion. Și se va prezenta „bestia” care a speriat un ministru – cormoranul.

Am vorbit puțin cu Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare SOR despre eveniment și despre păsări – vedetele acestui eveniment.

Cormoranul, poate cea mai controversată pasăre din 2019, sursa foto Facebook SOR

TABU: Câte specii de păsări sunt aproximativ în prezent în Parcul Natural Văcărești? Care este cea mai numeroasă dintre specii?

Ovidiu Bufnilă: PNV e gazdă pentru mai multe tipuri de specii. Unele cuibăresc aici (de la pitulici la pițigoi, lișițe, coțofene și ciori până la rațe mari), altele iernează aici (unele rațe, cormorani, lebede de vară), unele nu pleacă niciodată (vrăbii, ciori grive, pițigoi, cinteze). Dar mai sunt și cele care apar în pasaj – așa sunt acvilele care survolează parcul sau pelicanul creț. Dar și uliganul pescar, cel care apare doar în migrație, mănâncă un pește sau doi și apoi pleacă. Sunt undeva la 140 de specii, sau cel puțin erau la ultima mea consultare cu rangerii de la parc, e posibil să mai fi descoperit ei ceva între timp. Cele mai numeroase… aici depinde de sezon, pentru că acum sunt și pițigoi la cuibărit, și vrăbii, mierle și fazani. Dar iarna apar cintezele, cintezele de iarnă în număr mare, la fel și sticleții sau scatii. Probabil că tot vrăbiile de câmp și cele de casă sunt în cel mai mare număr.

Foto: măcăleandru (Erithacus rubecula) surprins de Helen Beatrice în Parcul Tineretului din București, sursa foto Facebook SOR

TABU: În București, în urma toaletărilor abuzive și a așa-ziselor schimbări peisagistice (în cadrul cărora de obicei sunt smulși copacii cu totul și mutați în altă parte) mai putem vorbi de un mediu propice păsărilor?

Ovidiu Bufnilă: În orașe nu este tocmai mediul propice pentru unele păsări, dar sunt altele care se adaptează, cărora le convine orașul. Dacă dispar copacii, învață să cuibărească în scorburi artificiale, crăpături de bloc, țevi de rufe, aerisiri de centrală termică etc. Ca să nu mai vorbim de lăstuni, rândunele și drepnele care cuibăresc pe clădiri. La fel e și cu unii șoimi – vânturelul roșu s-a mutat la bloc, iar lângă Parcul Natural Văcărești și la Piața Universității vânează și șoimi călători, cele mai rapide ființe de pe terra.

Vânturelul roșu (Falco tinnunculus) fotografiat de Daniel Petrescu, sursa foto Facebook SOR

TABU: Care e cel mai mare dușman al păsărilor în prezent?

Ovidiu Bufnilă: La capitolul amenințări, pentru păsări, la ora actuală, numărul unu este agricultura intensivă. Păsările de pe terenurile agricole dispar într-un ritm extrem de accelerat. Se adaugă apoi braconajul, dar agricultura intensivă, cu monoculturi, pesticide, raticide etc, este de departe cel mai mare dușman al păsărilor

TABU: Am văzut că din cauza poluării și încălzirii globale dispar foare multe specii de insecte, cum vor fi afectate pe viitor păsările în urma acestei dispariții?

Dispariția insectelor va afecta foarte mult păsările. Există specii care se hrănesc doar cu insecte – rândunica, drepneaua, lăstunul etc, altele care au o dieta granivoră, dar folosesc insectele pentru a crește puii – așa cum este vrabia. Dacă dispar resursele de hrană, păsările vor avea de suferit. Nu cred că poate estima cineva acum în ce fel, cât și cum, dar e posibil să se adapteze unele și altele sa nu… e posibil să ajungem să avem nevoie de hrănitori de păsări pe tot timpul anului, nu doar iarna, așa cum este acum în România.

TABU: Ne-a plăcut că vreți să le povestiți copiilor despre cormorani și cucuvele însă ce ne facem cu adulții și ideile lor despre pagubă, supestiții?

Cucuvea (Athene noctua) fotografiată de Ana Raluca Opriş, sursa foto Facebook SOR

Ovidiu Bufnilă: Ce să facem cu adulții… încercăm să îi educăm și pe ei. Problema este că ei au preconcepții, nu au avut o educație de natură decât cea veche, din perioada comunistă – știm că păsările vin primăvara și pleaca toamna, deși mai vedem că unele rămân. Știu că sunt doar dăunătoare (cioara) și folositoare (ciocănitoarea). Nu e cazul să dăm vina pe cioară că avem găinaț la oraș – sunt păsări sanitare, vor fi mereu acolo unde e gunoi și au ce mânca, ele sunt omnivore. În schimb, șoimii și alte răpitoare de noapte depind de ele, cuibul de cioară este folosit de șoimi, ei nu construiesc cuiburi. Șoimii ajung să mănânce rozătoarele, le țin populațiile sub control, deci… e un bine indirect pe care cioara ni-l face. Adulții reacționează cel mai bine, însă, la factorul bani. Un fermier cu produse bio va câștiga mai mult. Cum nu are voie să dea cu insecticide, are nevoie de păsări pentru a curăța livada așa că… va monta singur cuiburi de păsări sau va veni să ne ceara sfaturi, ceea ce deja se întâmplă.

TABU: Ce trebuie să facă un copil care vrea să devină ornitolog, este aceasta o meserie bine plătită la noi, se găsesc locuri de muncă ușor?

Ovidiu Bufnilă: La noi nu există meseria de ornitolog, doar cea de biolog, care apoi se specializează pe reptile, păsări, mamifere, insecte etc. Nu oricine poate ajunge ornitolog… pentru că deși sună foarte pompos și lumea crede că stai să faci studii ADN, de fapt, munca presupune foarte mult teren, apoi analiză. Pe teren, la monitorizari, nu mai contează vremea – gâștele se monitorizează în Dobrogea pe un frig crunt, doar iarna. La alte specii ajungi doar vara, pe arșiță, când alții stau la umbră,. iar un ornitolog stă în mijlocul câmpului să urmărească acvile sau să asculte păsările comune. Urmează partea de birou, când analizezi datele, când propui măsuri de conservare, când scrii lucrări. Și atunci ți se face dor de teren. Meseria asta nu poate fi făcută fără spirit de aventură și seriozitate. Trebuie să ai ceva din Bear Grylls, dar și ceva din spiritul unui bibliotecar. Și, din când în când, ai nevoie să te reapuci de învățat, e un proces din care nu te oprești. Dar da, dacă îți place aventura, dacă îți place natura, e ideal să devii biolog. Salariile nu sunt cele mai mari de pe piață, dar cele ale biologilor de teren ajung să fie mai mari decât ale biologilor de laborator, care lucrează pe analize.


2 Responses

Comenteaza acest articol

Ziua Păsărilor în Parcul Văcărești, Ovidiu Bufnilă, SOR: vânturelul roșu s-a mutat la bloc

by Dora Constantinovici   5 min
2