Oamenii pot auzi muzica cu mult înainte de a se naște, iar bebelușii prematuri au o ureche deosebit de sensibilă. Dar stimulii externi (ușile care se deschid și se închid, zgomotele și alarmele de la mașini, voci străine) pot fi stresanți și chiar dăunători creierului lor încă nedezvoltat. Toate acestea pot avea repercusiuni asupra dezvoltării creierului.
În prezent, aproape jumătate dintre copiii născuți înainte de a 32-a săptămână de sarcină vor fi diagnosticați ulterior cu o tulburare a dezvoltării cerebrale, inclusiv tulburări atenționale sau emoționale. În timpul acestei perioade critice de dezvoltare, expunerea la muzică (au arătat o serie de studii) poate contribui la stabilizarea ritmului cardiac și a respirației copilului prematur, îmbunătățind, de asemenea, apetitul și somnul. Muzica le încetinește acestora metabolismul, ajutându-i să ia în greutate și să se dezvolte mai repede.
În ultimul trimestru de sarcină creierul bebelușului se dezvoltă cel mai repede. Când acest proces este întrerupt, din cauza nașterii premature, rețelele neuronale pot fi afectate și copilul va întâmpina dificultăți neurologice. Studiul cercetătorilor elvețieni a demonstrat că muzica special compusă pentru copii poate ajuta la dezvoltarea bebelușilor prematuri, ducând la dezvoltarea neurală a creierului asemănătoare cu cea a bebelușilor născuți la termen.
Cercetarea a început prin investigarea anumitor sunete și instrumente muzicale speciale pentru copiii prematuri. S-a emis ipoteza că sunetele calme și plăcute ar fi cele mai potrivite pentru a atenua experiența stresantă a nașterii premature. Se crede că stresul și anxietatea unei nașteri premature sunt oarecum legate de deficitele neurale ulterioare observate la copiii prematuri. Compozitorul Andreas Vollenweider a scris muzica terapeutică, colaborând cu o asistentă medicală pentru a experimenta diferite sunete asupra nou-născuților. Lara Lordier, unul dintre cercetătorii proiectului, explică modul în care Vollenweider a creat trei piese muzicale specifice bazate pe instrumentele la care copiii au răspuns cel mai bine.
„A fost important ca acești stimuli muzicali să fie folosiți în funcție de starea bebelușului”, explică Lordier. Așadar, le punem o anumită melodie la trezire, o alta la adormite și încă una în timpul stării de veghe. Instrumentul care a generat cele mai multe reacții a fost flautul folosit de îmblânzitorul de şerpi indian Pungi. Copiii foarte agitați s-au liniștit aproape instantaneu, atenția lor fiind atrasă de muzică.
Cercetarea – ale cărei rezultate au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) – s-a bazat pe studierea a trei grupuri de subiecți, două cu bebeluși prematuri (dintre care unul a fost de control) și un grup cu bebeluși născuți la termen, cu ajutorul rezonanței magnetice. În grupul de bebeluși prematuri care au fost supuși terapiei prin muzică, imaginile au arătat o creștere puternică a conectivității neuronale comparativ cu prematurii care nu au fost supuși stimulării muzicale. La bebelușii născuți la termen nu a fost detectată nicio creștere, acest lucru sugerând că terapia prin muzică ajută la compensarea lipsei de dezvoltare în uter.
Zonele din creier stimulate de terapia prin muzică au fost diferite: rețeaua de saliență (ne ajută să dăm lucrurile înțeles), zona care servește simțul auditiv, senzorimotorul, rețeaua frontală, talamusul și precuneusul. Cea mai interesantă este rețeaua de saliență care este esențială atât pentru învățarea și îndeplinirea sarcinilor cognitive, cât și pentru relațiile sociale sau managementul emoțional.
1 comentariu