Suntem fiinte sociale. Comunicarea face parte din viata noastra mereu, prin tot ce facem. Apelam la cuvinte, gesturi, mimica, spatiu…doar pentru a ne face intelesi.
De cele mai multe ori, comunicarea verbala nu se dovedeste a fi cel mai bun prieten, mesajul fiind primit gresit de catre receptor. Atunci intervine comunicarea nonverbala, crezand ca este un limbaj universal, indiferent de zona geografica din care provenim ori de cultura in care am crescut. In aceasta sfera, ideea emisa de Philippe Turchet este relevanta si cat se poate de explicativa: „In fiecare om, doua profiluri isi disputa orgoliul armoniei. O fata bruta, instinctiva, pulsionala, senzuala, care se armonizeaza sau se destrama, dupa bunul plac al individului si o a doua fata, educata, rafinata, conditionata. Omul isi acorda cu o mana libertati pe care le cenzureaza cu cealalta. Vrea sa spuna ca iubeste, dar o ascunde. Uraste in taina, in timp ce rosteste vorbe civilizate si calme.”. Cu alte cuvinte, limbajul nonverbal tradeaza ceea ce fiinta sociala incearca din rasputeri sa ascunda. Cu toate acestea, universalitatea nu pare a fi tocmai un atribut al limbajului nonverbal, indiferent de cat de imbucurator ar fi sa putem comunica fara nicio problema, macar prin semne. Astfel, fiecare cultura are o interpretare proprie a limbajului corpului, gesturilor, pozitiilor trupului, tonalitatilor vocale sau contactului vizual.
Cultura chineza
In China, inmanarea unei carti de vizita se face folosind ambele maini, in caz contrat gestul este considerat a fi nepoliticos. De asemenea, a muta un obiect folosind piciorul este considerat a fi josnic, nepotrivit, murdar. Imbratisarile si sarutarile, folosite in Europa ca o forma de a felicita pe cineva pentru o anumita reusita, sunt gesturi evitate in China.
Cultura japoneza
Desi europenii folosesc ca forma de salut clatinatul mainii cu palma desfacuta in sus, in Japonia aplecare in fata este cel mai comun mod de a saluta pe cineva. Tacerea nu este privita ca fiind stanjenitoare de catre japonezi. O alta diferenta in cadrul limbajului nonverbal este constituita de semnul „OK”, care in cultura japoneza este interpretat ca fiind o cerere de bani.
Taiwan
In Taiwan este considerat nepoliticos sa te uiti la cartea de vizita in momentul in care aceasta iti este inmanata. De asemenea, postura pe care o ai este definitorie. Europenii folosesc un singur deget pentru a indica un obiect sau o persoana, in timp ce in Taiwan se foloseste intreaga palma, deschisa.
Filipine
Vorbitul cu voce tare este considerat nepoliticos. In Filipine, se obisnuieste ca persoanele de acelasi sex sa se tina de mana, acest gest nefiind privit ca avand conotatii homosexuale, asemeni culturii europene. De asemenea, femeile se saluta printr-o strangere de mana, ca si barbatii.
Insa, cu toate acestea diferente, Paul Ekman si echipa sa de cercetatori arata ca expresiile faciale care exprima emotii fundamentale: tristete, fericire, frica, uimire, dezgust, furie, sunt recunoscute in toata lumea, sugerand ca relatia dintre aceste emotii si expresia lor faciala este innascuta, desi exista conventii care reglementeaza exprimarea emotiilor in diferite culturi.