Ritmul topirii gheții de pe Groenlanda este de patru ori mai mare decât în 2003, potrivit unui studiu. Oamenii de știință au descoperit că cele mai mari pierderi ale gheții au fost înregistrate în regiunea de sud-vest a insulei, care nu conține aproape deloc ghețari, unde din gheţari se desprind aisberguri care ajung să plutească în Oceanul Atlantic.
Această descoperire sugerează că gheața de suprafață se topește pe măsură ce temperaturile cresc și că zona va deveni în viitor un contribuitor major la creșterea nivelului mării.
Cercetarea oferă dovezi clare despre pericolele care pândesc zonele de coastă vulnerabile, precum Miami, Shanghai, Bangladesh și diverse insule din Pacific, pe măsură ce schimbările climatice topesc calota glaciară.
„Singurul lucru pe care îl putem face este să ne adaptăm și să limităm viitoarea încălzire globală – este prea târziu să nu existe niciun efect”, a declarat Michael Bevis, coordonatorul studiului și profesor de geodinamică la Universitatea din Ohio. „Acest lucru va cauza o mai mare creștere a nivelului mării. Observăm cum calota glaciară atinge un punct critic. O dată ce acel punct critic este atins, singura întrebare este: cât de sever va fi?”, a mai spus expertul, potrivit The Guardian.
Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, arată că Groenlanda a pierdut aproximativ 280 de miliarde de tone pe an între 2002 și 2016, suficient pentru a ridica nivelul mării cu aproximativ 0.7 milimetri anual. Dacă toată pătura de gheață a Groenlandei s-ar topi, nivelul mărilor s-ar ridica cu șapte metri, inundând majoritatea așezărilor de pe coastă.
Cercetătorii susțin că gheața se topește de patru ori mai rapidă față de anul 2003 și au afirmat că acest lucru a fost determinat de creșterea temperaturilor globale cauzate de schimbările climatice induse de om și de oscilația Atlanticului de Nord, fenomen meteorologic care aduce aer cald spre vestul Groenlandei.
Cu timpul, oamenii de știință au înțeles mai bine modul în care cei doi poli înghețați ai planetei – Groenlanda și Antarctica – reacționează la încălzirea oceanelor și a atmosferei.
Pierderile de gheață înregistrate de Arctica s-au triplat din anii 1980 și până acum, Groenlanda și Alaska sunt cele mai mari surse de apă care determină creșterea nivelului mărilor și oceanelor.
Un studiu recent al NASA arăta că Antarctica pierde 219 de miliarde de tone de gheață pe an și în ritmul ăsta, acest continent ar putea contribui la creșterea globală a nivelului mărilor cu peste 25 de centimetri până în 2070.
În cazul în care toată cantitatea de gheață din vestul Antarcticii se va desprinde și se va topi, nivelul apelor va crește cu aproximativ 3,5 m.