Home > Lifestyle (Page 1004)

Agent pentru actori/regizori

Dacă v-am spune că Nicole Kidman, Jennifer Aniston, Julia Roberts și Uma Thurman au în comun o relație foarte apropiată și extrem de strânsă cu același bărbat, ați ciuli urechile. Dacă adăugăm că el se numește Kevin Huvane și este unul dintre cei mai celebri agenți pentru actori din lume, lucrurile nu mai par la fel de picante. Doar că acum vine știrea-șoc: în România, deși industria filmului și chiar ceea a teatrului sunt în plină dezvoltare, nu există agenți pentru actori. E meseria care poate fi mult mai mult decât faimoasa „brățară de aur“ în viitorul apropiat dacă ești suficient de curajoasă să începi să te pregătești acum pentru ea.

Next generation

În industria „lor” cinematografică se fac studii despre comportamentul spectatorului, despre nevoile și aspirațiile lui apoi sunt aleși actorii care să se muleze pe aceste necesități. Chiar și așa, la Hollywood apare de niciunde, câte un nume care nu se supune niciunuia dintre criteriile căutate, dar care e pe buzele tuturor pentru că are ceva special, care nu poate fi descris în cuvinte, ceva căruia i se spune… talent.La noi, în lipsa unui sistem care să includă agenți și promovare strategică, rămâne doar intuiția regizorului. Dacă simte el potențialul unui tânăr, îl scoate la lumină, altfel merge pe mâna sigură a „veteranilor”.Anul trecut vă prezentam patru tineri pe care pariam că vor fi nume despre care se va vorbi în teatru și în film. Doi dintre ei au fost nominalizați la premiile UNITER anul acesta, iar unul (Cristian Grosu) a și câștigat trofeul. Iată pariurile noastre pentru 2007.

Corporeal

Într-o bună zi, am ajuns la concluzia că fiecare relație, de dragoste sau de sex pur, îți desco­peră un organ din propriul corp. Îl conturează și-l pune în funcțiune. Fiecare relație te facesă-ți conștientizezi ceva din tine. Ceva ce nici nu știai că există. Anatomia nu se învață din manuale, ci din relații

Un film superficial, nociv, plin de E-uri. Se poate?

Aș vrea să văd un film românesc comercial în cel mai pur înțeles al cuvântului. Aș vrea să mă enerveze – puțin, nu mult – cu clișee simpatice, cu unele replici memorabile prin simplitate. Aș vrea să văd figuri tonice de actori care să cucerească inimile adolescentine. Să fie îmbrăcați ultimul răcnet, să apară în decoruri pozitive, vesele, senine. Vreau să văd un producător care cheltuie foarte mulți bani numai ca să mă distreze fără să mă obosească nici măcar puțin. Să-mi ofere junk-movie-ul perfect, tipul ăla de story și de imagine care-ți spală creierul cu gingășie și te lasă să pleci din sală complet nemodificat artistic.

De la teatru la film: Darie, Mălăele, Purcărete și Visarion

Ceva se întâmplă cu filmul românesc. E un resort în industria cinematografică autohtonă care a declanșat dorințe de mult puse la păstrat în sufletele unora. Sau poate e un context: încep să apară investitorii.

Așa se face că patru regizori de teatru se aruncă aproape simultan în ringul filmului. Toți sunt creatori cu viziuni, care fac spectacole „complicate”, regizori care-și duc obsesiile cu ei, le lasă să se multiplice, să se reflecte și să se dezvolte în piesele lor. Sunt regizori cu personalitate, dar și personalități distincte.

Care e motivul lor? Deși dispun de toate mijloacele teatrale, toți vor să se exprime și prin film, cum au făcut-o Pintilie și Ciulei. „Grupul celor 4” se destăinuie.