Home > Agenda > Recenzia Loudest Voice – portretul tăticului FOX și al trumpismului internațional

Recenzia Loudest Voice – portretul tăticului FOX și al trumpismului internațional

Am urmărit toate cele șapte episode ale mini seriei difuzată de HBO – The loudest voice (Cea mai puternică voce) cu Russell Crowe în rolul principal, cel al șefului Fox News – Roger Ailes.

Ailes n-a fost doar șeful (și după cum aflăm inventatorul Fox și al unui nou stil de jurnalism) ci și un puternic strateg republican. Dat afară de la CNN pentru hărțuire sexuală, angajat de Rupert Murdoch în 1995 pentru a veni cu o televiziune de știri alternativă la ceea ce se afla deja pe piață, Ailes a ajuns unul dintre cei mai influenți oameni din politica SUA și din media. Comportamentul său de prădător sexual nu se schimbă nici atunci când are propria rețea de știri. În timp ce își adună echipa, bărbații sunt recrutați pe baza instinctelor lor de atacatori și a detașării etice, femeile pe baza faptului că arată bine în fuste sau rochii mulate și nu ripostează atunci când sunt hărțuite sexual de către Ailes sau colegii din trust.

Cu Fox News, Ailes a știut să provoace și să câștige jumătate de țară ultra naționalistă, religioasă, tradițională și care refuza mesajele liberale transmise de restul canalelor mass media. În mod deliberat, timp de zeci de ani Fox News a renunțat prin directivele marelui șef Ailes la orice standarde jurnalistice sau profesionale. Și a câștigat. A câștigat audiențe spectaculoase și chiar un președinte – pe Trump.

Mini-seria se concentrează mai mult pe clădirea pas cu pas a personalității unuia dintre cei mai influenți oameni din presa SUA, atinge desigur și fenomenul fake news și adoptarea acestuia de către republicani pentru campaniile politice. Monologurile lui Ailes sunt directe și anunță exact ce urmează, felul în care oamenii pot să fie manipulați (și chiar sunt) prin intermediul televiziunilor și unei retorici a urii, conservatoare și habotnică. O retorică pătimașă și lipsită de consistență, repetând aceleași și aceleași argumente conspiraționiste și prefabricate pe care, dacă veți urmări discursurile lui Ailes – veți observa că toate televiziunile de la noi au preluat-o la un moment dat în timpul campaniilor politice și nu numai.

Fricile oamenilor sunt și vor fi mereu exploatate la fel în lume însă modelul Fox și Ailes a fost cred poate unul dintre cele mai de succes modele de propagandă media preluate la nivel internațional. Ai putea crede că Ailes se ghida doar după principiul Divide et Impera (dezbină și stăpânește) însă deși asta i-a reușit cel mai bine să facă împreună cu televiziunea sa, acolo e mai multă strategie decât atât. El s-a folosit de frica de comunism, de frica oamenilor de a rămâne fără proprietatea privată, de fricile legate de acuzații de anticapitalism din partea Casei Able condusă de Obama, de alte frici inventate că emigranții vor să cucerească țara. Și la genul acesta de retorică mă refer mai sus, aceasta a fost preluată și implementată cel mai bine la noi, Ailes spune la un moment dat într-o ședință de redacție: “De fiecare data când ei (adică echipa lui Obama, democrații) vor rosti cuvântul progresism – noi vom spune socialism, de câte ori vor spune plasă de siguranță noi vom spune înșelăciune, de câte ori vor spune sistemul sănătății – noi vom spune că e vorba de niște condamnări al moarte. Trebuie împins cu forța mesajul: socialism, musulmani, antiamericani, doar continuați să le repetați pe astea încontinuu, repetați-le până oamenii le învață pe de rost!” E de ajuns să-i urmărești pe Guran, pe Cristian Tudor Popescu, pe Gâdea, pe Mândruță, Caramitru Junior, etc pe parcursul ultimilor ani ca să regăsești exact genul ăla de discurs, cu aceeași retorică, cu aceeași ură (teatrală dar nu mai puțin veridică) – un Ailes cu zeci de capete peste tot la radio, tv, pe Facebook, în politică. Pare că o grămadă de oameni au cumpărat și învățat pe de rost cartea lui Ailes – You are the message (Tu ești mesajul).

Revenind la mini-seria The loudest voice – aș fi vrut poate mai multe explicații despre Ailes, mi-a scăpat până în final dacă omul credea chiar tot ce zicea sau era doar încă un bărbat îmbătat de putere căruia îi plăcea pur și simplu să câștige tot timpul, să spună el ultimul cuvânt. S-a pus mult accent pe paranoia lui apropo de grupările de stânga, pe felul în care-și construise un buncăr în care să poată supraviețui în cazul unui atac împotriva familiei sale (bazat pe propriile lui legende adoptate apoi de familie cum că ar apărea pe nu știu ce liste), pe faptul că a tăiat aproape toți copacii de pe proprietatea personală pentru ca grupările de stânga să nu-l poată lua pe nepregătite, tot felul de amănunte din acestea care arată că Ailes era nebun. Însă am citit multe despre Ailes zilele acestea, omul profita la greu de breșa pe care o crease între alegători. Pe mine Ailes nebun, paranoic nu m-a convins, eu cred că era un oportunist cinic care a făcut bani și și-a asigurat putere exploatând o țară întreagă prin comercializarea fricilor elitei republicane sau dacă vreți comodificarea lor (vezi dreptul la proprietate sau frica de impozitare) tuturor păturilor sociale. Căci asta face capitalismul în final, transformă produsele (inclusiv fricile) în bani pentru cei care le împachetează frumos.

Articole asemanatoare
Ralph Lauren: fiul unor emigranți care a construit un imperiu fashion mondial
HBO Max și CNN colaborează pentru un documentar despre Anthony Bourdain
Premiile Emmy
Game of Thrones, record de nominalizări la Premiile Emmy 2019
Influencerii de pe Instagram sunt atrași de Cernobîl ca moliile de bec

Comenteaza acest articol

Recenzia Loudest Voice – portretul tăticului FOX și al trumpismului internațional

by Dora Constantinovici   3 min
0