În urmă cu 10 miliarde de ani, Calea Lactee a devorat o altă galaxie mai mică, Gaia-Enceladus, fenomen ce a declanşat un proces de aprindere a numeroase noi stele.
Carme Gallart de la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare, Spania, și colegii săi au folosit datele recoltate de telescopul spaţial european Gaia pentru a determina vârstele a aproape 600.000 de stele din galaxia noastră. Unele stele se află în „discul gros”, chiar deasupra sau dedesubtul discului principal al galaxiei, iar unele sunt în halo, o structură sferică care se extinde dincolo de disc.
Proba halo conține două tipuri de stele, una cu mai multe stele albastre decât cealaltă. Studiile anterioare au arătat că stelele albastre au fost inițial parte a unei galaxii mai mici numite Gaia-Enceladus, cunoscută și sub numele de „galaxia cu cârnați”, care a fost absorbită de Calea Lactee la începutul istoriei sale.
Gallart și echipa sa au descoperit că aceste două grupuri de stele au avut vârste similare. Probabil aproximativ trei miliarde de ani. Unele dintre discurile stelare au avut proprietăți similare cu stelele subpitice, iar cercetătorii au ajuns la concluzia că au aceeași origine, iar fuziunea a aruncat niște stele de pe disc în halo.
Gazul de la Gaia-Enceladus a hrănit, probabil, pepiniere stelare, locul de naștere al stelelor, care au căzut în Calea Lactee – la jumătate de miliard de ani după fuziune. Aceasta a fost probabil cea mai mare și mai recentă fuziune galactică în istoria Căii Lactee, spune Gallart.