Home > Agenda > Carte: Delirul de Marin Preda

Carte: Delirul de Marin Preda




In mod cert, Marin Preda n-a scris romane pentru femei. Ca au ele acolo putina telenovela, un pic de sirop si iubiri sfasietoare, asta nu inseamna ca publicul lui tinta au fost femeile. Si cu toate astea, din toata literatura romaneasca pe care am citit-o eu, nici un alt scriitor roman nu isi face personajele sa danseze in felul in care o face Marin Preda. Cand Victor Petrini danseaza cu Matilda sau cand Stefan Paul o imbratiseaza pe Luchi pe ritmuri suave, esti acolo, esti tu in bratele lui simtindu-i dragostea care-l chinuie. Dragostea aia care doare, care e atat de mare incat decorurile si ceilalti din jur se disipeaza si nu mai conteaza decat ca te tine strans la pieptul lui.

Delirul este un roman, as zice eu, nu foarte recomandat femeilor pentru ca e multa politica, mult Hitler, mult Stalin, mult Antonescu. Si cu toate astea gasiti recenzia lui in sectiunea de recomandari a unei reviste de femei pentru ca Marin Preda merita sa fie citit atat de barbati cat si de femei. Pentru ca stie cum sa faca o femeie sa tresara si cum sa se regaseasca in personajele lui. Stie cum s-o faca sa sufere si sa radieze pentru ca isi manuieste eroinele cu maiestria unui papusar batran.

Stefan Paul este fiului lui Parizianu’, pe care poate vi-l aduceti aminte din Morometii. Altfel decat flacaii de seama lui din Silistea Gumesti, tanarul pleaca la oras sa-si faca un rost. Citit, invatat si dotat cu talent la scris este angajat imediat la Ziua si luat sub aripa protectoare a lui Nikki Dumitrescu, mana dreapta a patronului. Nikki, nu numai ca-l imbraca si-l invata cum sa scrie pentru ziar, ci il si invita acasa la el ba la masa, ba la Revelion. Acolo o cunoaste pe sora lui, Luchi, de care se amorezeaza pe loc si cu ajutorul careia o uita pe Ioana, iubita lui de acasa de la el.

Cu toate ca a lu’ Parizianu’ o iubeste enorm, are totusi un comportament care fiecarei femei i s-ar parea usor nesimtit. Stefan are obiceiul e de a se pierde, de a se lasa prada gandurilor si de a uita de sine. Cade intr-o contemplatie care-l tine prea mult timp si care-l impiedica sa fie in contact cu realitatea. Drept urmare, trec zile bune pana sa o caute din nou pe Luchi. Oricum se cazneste sa ii explice, fetei ii e peste puteri sa inteleaga.

In timpul razboiului, Stefan pleaca pe front, iar articolele lui, scrise cu verva-i de tanar jurnalist cinstit ii sunt rescrise pentru ca nu corespund cu ideologia. La intoarcere isi reia legatura cu Luchi, care se schimba foarte mult si fata de care eu, personal, am dezvoltat o antipatie spre sfarsitul cartii. De ce, va las pe voi sa descoperiti.

Partile cu politica nu pot fi nici ele ignorate pentru ca in ele exista niste umanizari ale tiranilor lumii care pentru o fractiune de secunda par chiar oameni normali.

La fel cum nu poti inscrie Cel mai iubit dintre pamanteni intr-o anumita categorie a unui roman, asa si Delirul este un roman total, de la care primesti totul, dar mai ales sufletul lui Stefan Paul.

Mai multe recenzii găsiți pe   http://www.tomatacuscufita.com/
Articole asemanatoare
CinemAddicts 2: Moromeţii
CARTE: Regina de gheață, de Alice Hoffman
CARTE: Amantul de Marguerite Duras
CARTE: Povestea vieții mele, Giacomo Casanova

Comenteaza acest articol

Carte: Delirul de Marin Preda

by realitatea   2 min
0