Marie Kondo ne-a convins să facem curat în dulapuri în fiecare episod din Tidying Up de pe Netflix însă hainele de care au scăpat fanii Kondo au ajuns la gunoi.
Îmbrăcămintea este categoria cea mai importantă de care ne convinge să scăpăm Kondo. Milioane de telespectatori americani au început să facă un munte de haine pe paturile lor, întrebându-se dacă “strălucesc pline de bucurie” și mulțumindu-le înainte de a le sorta. Însă audiența ridicată a serialului (și fenomenului) a coincis cu tonele fără precedent de haine trimise la magazinele de tip second hand din întreaga țară, iar unele magazine au fost depășite de cantitatea impresionantă a hainelor din valizele donate.
Timp de mai bine de un secol, organizațiile de caritate au legat procesul de a scăpa de lucruri de un scop mai înalt. Acum, Kondo a desființat cu un simplu serial acest mit american. Ea consideră debarasarea de deșeuri o virtute sau cel puțin un pas necesar în reinventarea personală.
Problema este că majoritatea hainelor donate nu atinge nici un fel de scop mai înalt; viața lor se termină ca simple deșeuri. Îmbrăcămintea este una dintre categoriile cu cea mai rapidă creștere în depozitele de deșeuri din S.U.A. Aproape 20 de miliarde de dolari constând în haine și încălțăminte sunt aruncate în fiecare an, mai mult decât dublu față de ceea ce aruncau oamenii cu două decenii în urmă. Și există toate motivele să se creadă că serialul a adâncit doar problema, potrivit specialiștilor în revânzare și reciclare.
Hainele pe care oamenii le donează nu sunt “în mod necesar lucruri care se pot vinde”; centrele de donații “nu pot înlocui fermoarele, butoanele libere și lucrurile din fier”. Unii dintre membrii ei au plătitretușurile, spune ea. Alte organizații de caritate au fost atât de inundate de donații, încât au trebuit să-i îndemne pe muncitori să facă ore suplimentare pentru a sorta o serie de articole nesolicitate și de calitate scăzută.
Pentru o bună parte a istoriei umane, îmbrăcămintea folosită și revândută a fost apreciată și valoroasă. Dar totul s-a încheiat odată cu apariția epocii de modă rapidă. Motivele pentru acest lucru sunt destul de simple: Multe haine noi sunt mai ieftine decât cele folosite, făcând îmbrăcămintea uzată mai puțin atractivă ca opțiune. În plus, americanii consumă acum peste 20 de miliarde de articole de îmbrăcăminte pe an, o mare parte din elementele de bază de calitate scăzută, care sunt ieftine și se apropie ca valoare de produsele second-hand. Articolele de îmbrăcăminte de mare valoare, cum ar fi hainele de designer și genți de mână, ar putea să mai atragă clienții. Dar restul – cea mai mare parte din hainele de care scapă oamenii – ajunge într-un sistem global de îmbrăcăminte uzată, care se descurcă tot mai greu să găsească soluții de reciclare.