Home > Lifestyle > Stiri > Sunt ceea ce gândesc

Sunt ceea ce gândesc

Pentru că este un număr Tabu dedicat frumuseții, m-am gândit că un experiment  care promite să mă întinerească este cel puțin incitant, dacă nu salvator. Åži cum am citit de curând că Nikki Owen, experta Nr. 1 în carismă a Marii Britanii, este deținătoarea unei rețete minune, n-am mai stat mult pe gânduri.  Să întinerim, așadar…

Ideea: Gândurile pozitive sau negative îndreptate asupra propriului corp au un impact puternic și se pot vedea cu ochiul liber.  Asta înseamnă că, repetându-mi  zilnic în fața oglinzii că sunt cea mai frumoasă din țară, nu doar că voi ajunge să cred asta, dar și cei din jurul meu vor vedea cum întineresc de la o zi la alta. Cum să spui NU unui astfel de experiment?

Practic:  Totul începe cu „fructul oprit” (explicația ar fi că mărul și corpul uman au un conținut de apă similar, de 60%). Se alege un măr potrivit și se taie pe din două.  O jumătate se pune într-un bol pe care se lipește în prealabil cuvântul „dragoste”,  iar cealaltă într-un recipient etichetat cu „ură”.

Misiune
: Timp de șapte zile voi vorbi cu cele două jumătați ale aceluiași întreg  pe care le voi numi de acum încolo „Drăgălașul” și „Urâțelul”. Drăgălașul va fi alintat, dezmierdat și lăudat, în timp ce Urâțelului nu-i voi arunca decât cuvinte de ocară.
Rezultat scontat: Drăgălașul va arăta mult mai bine decât Urâțelul după săptămâna în cauză.

Ziua 1, vineri

Cumpăr mărul (nici prea mare, nici prea mic), dar realizez la scurt timp că plec la Constanta în week-end. Ce să fac? Iau mărul cu mine.  Ajung acasă, sustrag două castronașe pictate manual, pun fiecare jumătate la locul ei, rup un șervețel în două și scriu cu litere de tipar „dragoste” și „ură”.  Acum începe greul: cum se alintă un măr? „Cine-i cel mai drăguț măr din lume? Cine are cea mai fină textură de pe pământ? Mânca-l-ar mama pe el de măr frumușel”… Ups, să nu creadă că sunt agresivă și vreau să-l mănânc. Reiau. „Cine-i roșu și mic? Tu! Cel mai frumos măr, drăgălaș din cale-afară”.
Trec la Urâțel. Greu. Cum să pizmuiesc o bucată de măr astfel încât injuriile să poată fi transcrise în acest articol? Delicat, mă decid. „La naiba cu tine mărule, urâțelule, zbârcitule, tare urât mai ești, ești groaznic ”.

Ziua 2, sâmbătă
Mă trezesc și fug să văd ce fac jumătățile mele. Nu sesizez nicio diferență.  Mă pun pe alintat. Vine și mama pe care o rog să-mi dea o mână de ajutor. „Alintă și tu bucata asta și înjur-o pe cealaltă”. Mama nu înțelege prea bine ce se întâmplă dar nici nu are chef sa-mi ceară explicații. „O alint pe asta, dar nu vreau să înjur. Mai bine nu vorbesc cu ea”. Accept, gândinu-mă că și ignoratul poate avea efecte negative.

Ziua 3, duminică

Azi mă întorc la București. Urâțelul parcă s-a înnegrit (oxidat) mai mult decât Drăgălașul. Bine ar fi să încep să-mi spun și mie că sunt cea mai frumoasă. Măcar o dată pe zi. Împachetez cu grijă jumătățile și pornesc spre capitală.

Ziua 4, luni

Parcă și Drăgălașul a pălit puțin. „Frumusețea mea, zâna zorilor ce ești, perfecțiunea întruchipată”, încerc  eu să recuperez.  Să nu uit să și înjur. Schimb direcția privirii, tonul, mimica, totul ca la carte. „Să dispari din fața mea, urâtule, ești îngrozitor, nici nu pot să mă uit la tine”.  Exagerez, dar ce să fac? Așa cere experimentul.

Ziua 5, marți

Drăgălașul și Urâțelul așteaptă cuminți runda de dimineață.  Drăgălașul s-a mai înviorat, în timp ce Urâțelul prezintă semne de îmbătrânire.  Åži ridul din colțul ochiului meu stâng s-a mai estompat de când vorbesc frumos cu el. Tenul pare și el mai luminos.

Ziua 6, miercuri
Mă trezesc târziu, fug la birou și uit complet de jumătățile de măr din viața mea.  Îmi aduc aminte pe la amiază și le povestesc îngrijorată colegelor. Le amuz… Nu înțeleg de ce. Seara observ că lipsa mea de afecțiune își arată colții. Drăgălașul nu mai e chiar drăgălaș.

Ziua 7, joi

E pentru ultima dată când pot să-mi mai exercit vrăjile. Abuzez de alint și fac exces de înjurături.

Concluzii:  Drăgălașul arată un pic mai vioi decât Urâțelul, dar diferența nu este chiar mare. S-ar putea să fie vina mea, nu neg. Încercați și voi acasă, poate veți avea mai mult succes. 
Oricum, de când îmi spun în fața oglinzii că sunt frumoasă, aproape că am ajuns să cred, ridul din colțul ochiului stâng parcă nu mai este așa de pronunțat, iar tenul radiază pur și simplu. Åži n-am folosit niciun fel de cremă antirid, jur!


Comenteaza acest articol

Sunt ceea ce gândesc

by admin   3 min
0