Home > Agenda > Razvan Dinca

TABU:  De ce ați ales să montați „Voievodul țiganilor”?
Razvan Dinca: Cred că pentru a câștiga publicul trebuie să atragem prin titluri mari, prin muzică de foarte bună calitate și prin spectacole montate nu neapărat fastuos, cât interesant. Iar „Voievodul țiganilor” e la granița dintre greutatea pe care o presupune genul operetei cu complexitatea pe care o întâlnim în muzica de operă.

E cea mai grea partitură a lui Strauss. De altfel, se și „plânge” că l-a provocat cel mai mult. Există câteva lucrări din istoria de peste nouă sute de ani a operetei care sunt vârful de lance și pe care noi le-am avut în vedere: „Contesa Marița”, „Văduva veselă”, deja montate, „Voievodul țiganilor”, în lucru. Åži vor urma „Liliacul”, „Silvia”…

TABU: Nu e un subiect riscant?
Razvan Dinca: Nu. Concepția de la care plec în „Voievodul țiganilor” este lipsa de tabuuri a unor oameni care, de-a lungul istoriei, și-au păstrat cumva libertatea. Rromii sau țiganii sunt singura rasă umană care nu are o religie. Pe vremuri, ei își luau această identitate de pelerini și împrumutau religia țării în care se opreau. Există și țigani credincioși, dar în același timp, nu putem spune despre ei că au o religie proprie.

Vin de nicăieri și se duc nicăieri. Or, asta înseamnă un singur lucru: fără să-i judecăm, putem spune că și-au păstrat libertatea. Se estimează că ar fi plecat acum vreo 500 de ani din India. Unele surse spun că din Egipt în India și, după aceea, din India către Europa. Au ajuns în Europa în jurul anului 1500. Subiectul din „Voievodul țiganilor” are loc în 1885, la puțin după acest exod. Așadar, influențele indiene pe care țiganii le au sunt foarte mari. De aici pornesc și influențele orientale pe care le veți găsi în spectacol.

TABU: De ce ar trebui să mergem să-l vedem? Cu ce vom rămâne după ce ieșim din sală?
Razvan Dinca: Cu această senzație de libertate, cu imagini frumoase, cu „împrumutul” indian din costumele realizate de Doina Levintza. Nu vom vedea țigani din țigănie. Vom vedea țigani cu influențe indiene, cu niște costume artistice. ­­

TABU: Alegerea dvs. pornește de la o realitate socială sau ține de crearea unui repertoriu?
Razvan Dinca: Ca regizor, m-a interesat în primul rând tema libertății. Asta vreau să transmit: libertatea. Pe de o parte cea a țiganilor, pe de altă parte o constrângere a unor oameni care, teoretic având mai mulți bani și fiind mult mai bine situați din punct de vedere social nu sunt liberi.

Există în spectacol acest conflict permanent între țiganii care își păstrează libertatea și oamenii Porcarului – un fel de latifundiar modern care are în loc de oi, porci, și care e plin de bani –, dar care n-are libertate. Cei săraci sunt aproape dezbrăcați, desculți, ceilalți poartă blănuri, dar sunt goi pe dinăuntru.

TABU: Deocamdată repetați. În ce stadiu e spectacolul?
Razvan Dinca: Suntem la prima mișcare pe scenă. Costumele sunt în lucru, coregrafia la fel. Muzica, de asemenea – ați văzut, ne-ați surprins la repetiții…

TABU: Cum vor arăta aceste influențe indiene în costume, în ansamblul spectacolului?
Razvan Dinca: În costume se disting, de fapt, două influențe. Una indiană, care se referă la țigani și una orientală, care are legătură cu influența pe care turcii o aveau atunci asupra Imperiului Austro-Ungar din care făcea parte și Transilvania.

În spectacol veți vedea multe elemente orientale: se fumează narghilea, se stă pe perne mari. Am avut nenumărate discuții cu doamna Doina Levintza, care a fost la Paris și a cumpărat albume de artă orientală și indiană pentru a ne documenta și inspira. Încă se lucrează la costume, doamna Levintza a fost și astăzi la repetiții, ia măsuri…

TABU: Ce culori au rochiile?
Razvan Dinca: Sepia. Nuanțe de vișiniu care trimit spre sepia, au accente de portocaliu. Vor fi numai culori delicate.

TABU: Libertatea ce culoare are?
Razvan Dinca: Tot sepia, o nuanță delicată, pentru că libertatea are foarte mult bun-simț. Nu-ți urli niciodată libertatea. Ea există în interiorul tău și se exprimă cu multă ușurință, din felul în care stai, printr-un gest, prin modul în care vorbești. Un om liber n-o să urle. El nu-și face creastă, nu se îmbracă și nu se poartă strident.

Nu întâmplător, în perioada când țiganii erau sclavi, și-au schimbat hainele. Ce vedem acum, portul de care ei sunt mândri, deși nu e autentic, a apărut, de fapt, dintr-o nevoie socială. Asta era ce aveau la îndemână. Își făceau hainele din petice colorate, suprapuneau rochii, fuste.

TABU: În câteva cuvinte puternice, ce va găsi publicul pe scenă?
Razvan Dinca: Va găsi libertate, o libertate a unor nomazi ciudați, constrângere – a unor oameni bogați, dar fără sens, imagine, un erotism liric de foarte bună calitate. Vor fi niște scene nu tocmai pudibonde în sepactacol. Vom face un harem, cu fete semi-dezbrăcate care stau într-o baie turcească, care ies din aburi…

Astăzi, nu mai poți îmbrăca artiștii până în gât și să-i lași să cânte. În fond, este vorba despre lucruri pe care le întâlnești în viață. Pe scenă, de ce n-ar trebui să le vezi?


Comenteaza acest articol

Razvan Dinca

by realitatea   3 min
0