Home > premiera (Page 3)

Brokeback Monastery

După dealuri nu este un film românesc. Nu în sensul în care înţelegem noi, profanii, această expresie. Nu e film românesc din punct de vedere al încadraturilor. Spre deosebire de mişcările de cameră total alandala, de şoferi de taxi care s-au apucat alaltăieri de meserie, cu care ne-a obişnuit ultimul flux al Noului Val, cadrele din După dealuri sunt compuse cu grijă, cu simţ estetic. Din După dealuri poţi desprinde imagini iconice, de cinema clasic, ceea ce cu greu se poate spune despre o serie de filme bine cotate ale ultimilor 5 ani. Nu e un film românesc din punct de vedere al decorurilor

Nostalgii de metalist

Priviţi cu atenţie posterul adevărat. A ce seamănă, de la fonturi şi până la postura protagonistului? A copertă de disc heavy metal. Filmul Hesher, distribuit în România de New Films International, cu soundtrack-ul său plin de nume grele ale rockului, e ca un fel de Wayne's World, dar mai pe bune. Regizorul Spencer Susser şi-a propus foarte multe cu filmul ăsta. Şi-a dorit un film de atmosferă, chintesenţa spiritului rebel al heavy-metalului de altădată; şi-a dorit un film psihologic, despre nevoia de a depăşi o pierdere (tatăl - Rainn Wilson - şi fiul - Devin Brochu - trăiesc într-o inerţie

Striptease cu Happy End

Sunt multe categorii de femei dar, cand vine vorba de striptease masculin, cred ca raman doar doua: fanele si denigratoarele. Primele fac ochii mari la primul snur desfacut si nu mai clipesc pana se goleste...scena. Cele din urma ridica sprancenele, isi incruciseaza bratele si nu se opresc din bancuri sau glumite pana a doua zi. Magic Mike, comedia cu note romantice si usoare tente de drama existentiala, este pretextul perfect pentru ca aceste doua categorii sa se intalneasca. Bazat pe un duo clasic: baiat rau/pervertit (Alex Pettyfer)  - baiat bun (Channing Tatum), respectiv

Occupy Gotham City

Îmi şi imaginez o discuţie de familie: "Mamă, dă-mi şi mie bani, să mă duc la Batman." "Nu, fiule, nu la Batman. La Batman văzut de Christopher Nolan. E cu totul altceva." Într-adevăr, trilogia Batman realizată de Christopher Nolan, începând cu... Începuturile din 2005 şi continuând cu The Dark Knight (Dumnezeu să te odihnească, Heath Ledger, ai meritat Oscarul ăla postum cu vârf şi îndesat) îşi găseşte o încheiere pe măsură în acest ultim film, care îmbină arsenalul filmelor de acţiune şi tot ce are tehnologia mai bun de oferit, pe de o parte, cu o subtilă parodie a tuturor mişcărilor de tip

Hesher, din august în cinematografe

Hesher e povestea unui băiat de 13 ani care luptă să facă faţă pierderii mamei sale. E distrus nu numai de moartea ei, ci şi de reacţia devastatoare a tatălui său la acest eveniment. TJ pur şi simplu îşi duce viaţa de zi cu zi, suferind în tăcere. După cum precizează regizorul Susser, „TJ a fost atât de tare lovit, încât simte că, parcă, nu mai are nimic de pierdut.” Băiatul se şi maturizează în timp ce moartea mamei apasă greu asupra fiecărui moment al vieţii lui. Până când Hesher apare, într-o după-amiază, în pragul casei. Aşa cum zice Joseph Gordon-Levitt, „Hesher este avatarul bizar al

Vara asta, se poartă comedia neagră

La puţin timp după premiera românească a fenomenalului How I Spent My Summer Vacation / Get the Gringo, Independenţa Film aduce şi ea pe ecrane un deliciu din acelaşi sortiment - şi spun deliciu, pentru că îl savurezi cu o poftă nestăpânită, din primul moment şi până la creditele finale: Headhunters. Iată trailerul filmului. Dacă sora ei, Suedia, este vestită pentru romanele poliţiste marca Stieg Larsson & epigonii, Norvegia a dat o replică absolut fabuloasă prin acest film, dacă pot să spun aşa, antipoliţist. Un film cu criminali absolut irezistibili şi cu un poliţist gras şi inutil. Da, bine,

Abraham Lincoln Basic Version

În filmul lui Timur Bekmambetov, vampirii nu mor de la usturoi, cum ştiam noi din Bram Stoker's Dracula, ci de la argint. Ceea ce e păcat. Ar fi fost amuzant să asistăm la o scenă de bătălie între trupele din nord adepte ale emancipării şi trupele sclavagiste din sud, pline de vampiri, unde primii să-i fi bătut măr pe cei din urmă cu funii imense de usturoi. Acesta nu este un cadru dintr-un film de Tim Burton. Sau...? În ceea ce priveşte subiectul filmului, acesta pare coşmarul unui licean american care are test la istorie a doua zi, în schimb, în loc de învăţat, a frunzărit o carte

Ştiu ce-a făcut Mel Gibson astă vară

Primul lucru care te izbeşte, când vezi un film într-un cinematograf românesc, este stupizenia titlului pus de români. Să luăm cazul filmului pe care urmează să-l disecăm mai jos: How I Spent My Summer Vacation. E un titlu sec şi sarcastic, în perfectă concordanţă cu tenta seacă şi sarcastică a trailerului şi, evident, cu umorul negru de-a dreptul irezistibil al filmului în sine. Iar românaşii noştri lipsiţi de umor şi de fidelitate faţă de stil l-au tradus Vacanţă după gratii, ucizând atât premisa, cât şi poanta, în dulcele stil românesc de-a da cu oiştea-n gard. Să trecem la film. N-aş fi

Cooking show cu dragoste

Teatrul contemporan nu iartă nimic. De această dată, trei actori tineri au construit un spectacol care porneşte ca un spectacol de gătit şi ajunge la dezvăluirea unui love story timid, stângaci, cu nuanţe aproape inefabile. Când intri în noul băruleţ de la parter din Green Hours, acest club veteran care a inovat tot ce înseamnă teatru în România, te pomeneşti că ai în faţă o masă cu ingrediente, ca la orice cooking show obişnuit. Aşa începe totul. Treptat, participanţii intră într-o succesiune a dezvăluirilor mai mult sau mai puţin comode, se provoacă, se tachinează, se înduioşează, eat,

Toată lumea din familia noastră urlă!

Apără-mă de familie, că de străini mă apăr şi singur. Degeaba vrem o ţară ca afară, dacă nu învăţăm să comunicăm, să ascultăm şi să înţelegem, pare a spune Radu Jude, în Toată lumea din familia noastră, noul lui atac glorios la adresa stilului românesc de a interacţiona cu oamenii pe care se presupune că ar trebui să-i iubim şi să-i protejăm. Izul de Românie este dat de mitocănia crâncenă, detestabilă, insuportabilă, care zace în fiecare dintre noi şi pe care, prin puterea exemplului personal, îl inducem copiilor noştri. Ca şi în filmele lui precedente, Jude dă cu